OSCAR, numărătoarea inversă (3): Life of Suraj

Cei mai mulți actori debutează în roluri insignifiante, de o singură replică, în producții de mâna a treia, de care le e jenă după ce ajung la maturitate. Nu este și cazul lui Suraj Sharma, un tânăr din India care a debutat direct în noul film al lui Ang Lee, Life Of Pi, nominalizat la nu mai puțin de unsprezece premii Oscar. Drama 3D bazată pe un roman premiat al lui Yann Martel relatează povestea unui băiat care supraviețuiește pe mare împreună cu un tigru bengalez, pe o barcă de salvare, după ce familia lui moare într-un naufragiu.

Suraj Sharma a fost un timid, de când se știe. N-a îndrăznit să viseze niciodată la actorie, deși fratele său mai tânăr avea frecvente joburi în teatru și în film, iar frumusețea lui fizică, ochii lui mari, căprui, luminoși, și părul creț îl recomandau. De fapt, nici nu s-a dus la castingul lui Ang Lee cu intenția de a participa. „L-am însoțit pe fratele meu, pentru că mi-a promis că-mi face cinste cu prânzul, iar mie-mi era foame! Îl așteptam, când m-a văzut directorul de casting și mi-a spus: Ai vârsta adecvată pentru rol – ar trebui să dai și tu proba!” (...) Sincer, nici n-am luat-o ca pe o audiție serioasă. După ce s-a terminat, fratele meu și cu mine ne-am dus să mâncăm la Subway.” Și totuși, pe măsură ce trecea prin diverse etape ale castingului – care a durat nu mai puțin de șase luni - , și îi elimina treptat pe cei peste 3.000 de concurenți, gluma de la început se transforma în cel mai însemnat proiect al vieții lui.

Avea 17 ani când a intrat pe platourile de filmare. Și-a sărbătorit cea de-a optsprezecea aniversare împreună cu echipa filmului, chiar în timp ce filma scenele de pe mare – care, de fapt, era un uriaș bazin în aer liber, construit în Taichung, special pentru film. „La ora prânzului, m-am dus la catering; toată lumea din echipă și toți actorii erau acolo. Mi-au cântat Happy Birthday. Mi-au dăruit o bicicletă, Ang a ținut un speech, iar pentru mine a fost un moment înduioșător.”

Filmul urmează linia romanului lui Martel: Piscine Patel (Pi, pentru prieteni și public) locuiește în Pondicherry împreună cu familia lui, care deține o grădină zoologică. Siliți de împrejurări, oamenii decid să emigreze în Canada, luându-și cu ei și animalele, pe o uriașă navă cu care să traverseze Pacificul. Furtuna distruge tot, animale și oameni își pierd viața, iar Pi și tigrul bengalez Richard Parker supraviețuiesc 227 de zile pe mare, în mod miraculos. „Am audiat întreaga Indie, în căutarea unui tânăr dotat cu o inocență care să ne capteze atenția, cu o profunzime care să ne topească inima și cu aptitudini fizice necesare pentru a-l întrupa pe Pi de-a lungul călătoriei”, povestește Ang Lee. „Din punctul meu de vedere, e o poveste despre cum poți găsi speranța în momentele cele mai disperate, despre cum poți clădi și cum te poți salva de orice: tristețe, depresie, teamă. Trebuie doar să-ți găsești credința”, spune tânărul actor, care recunoaște că, special pentru acest film, a învățat nu doar actorie, ci și să înoate. „Când am ajuns prima oară în  Taiwan, eram un pișpirică slăbănog. Nu aveam nici o fărâmă de mușchi. Aveam coloana strâmbă. Eram jalnic. Dar m-am antrenat cu cascadorii. Ei m-au învățat să înot și mi-au îndreptat coloana. Am acumulat 13 kilograme, până au început filmările. Apoi am pierdut 14, în secvențele de pe apă. Trupul mi s-a schimbat incredibil de mult. Nu mă mai recunosc!” Pe lângă trei ore de înot pe zi și antrenament la sală, cascadorii i-au antrenat echilibrul – „am învățat să stau în picioare pe barcă” – l-au pus la jogging cu greutăți, la curse cu obstacole, la exerciții de reținere a respirației sub apă și la cățărat pe funie.

Referitor la colaborarea cu tigrii utilizați să-l joace pe Richard Parker, Suraj – care e mare amator de animale, iar familia lui are iepuri, păsări, un câine, mai multe pisici, țestoase și peștișori – recunoaște  că n-a intrat niciodată în contact direct cu cele patru feline utilizate în acest scop. „Adeseori, petreceam șase ore pe zi uitându-mă la antrenamentul lor. Le studiam mișcarea și comportamentul. Le memoram, ca să am idee de reacțiile tigrului. Iar când filmam, nu făceam decât să mi-l imaginez pe Richard Parker în fața mea. (...) A fost dificil, dar agreabil, de parcă ai avea un prieten imaginar.”

Suraj e încântat de colaborarea cu Ang Lee: „Niciodată nu m-am deschis astfel în fața nimănui. A fost prima persoană cu care am discutat despre mine și, destul de ciudat, m-am simțit foarte confortabil în prezența lui, după câteva minute.” Ang Lee i-a predat personal lecții de actorie tânărului protagonist; l-a dirijat prin metoda lui personală de lucru: „spunea câteva vorbe catalizatoare. ‚Richard Parker e pe moarte, ce faci?’ Dar era vorba mai mult de modul în care te privea și de tonul vocii. Automat, începeai să simți pe interior senzația dorită”.

Dificilă  a fost și cura de slăbire forțată pe care a trebuit s-o îndure, pentru secvențele de mare, unde Pi nu are ce să mănânce. „Am mers pe o dietă aberantă de ton și salate, fără carbohidrați. A trebuit să beau sucuri energizante”.

O experiență specială pentru tânărul din Delhi, care nu părăsise niciodată orașul natal până la semnarea acestui contract au fost destinațiile filmărilor: Taiwan și Pondicherry (India). Dacă Taiwan l-a fascinat datorită mâncării delicioase și comportamentului cordial al oamenilor, Pondicherry l-a frapat: „Nu e ca restul Indiei. Are o atmosferă complet diferită, de aceea nu m-am simțit nici o clipă acasă. M-am simțit ca pe altă planetă”.

Suraj spune că acest film l-a schimbat complet: „Înainte, eram un băiat normal din Delhi. (...) Acum, am infinit mai multă credință în viață. Cred, pur și simplu, că oricine are puterea să depășească orice. Am devenit mai încrezător în mine însumi.” Nu știe dacă mai vrea să joace, ceea ce știe sigur e că vrea să facă filme, să se înscrie la școala de film și să-și experimenteze, pur și simplu, viața. „Simt că am deja câteva povești de spus și-mi doresc să adun mai multe povești care să aibă un impact pozitiv asupra oamenilor, sau să le dea de gândit. Știu sigur că vreau să fac filme, pentru că iubesc platourile de filmare și modul de lucru al oamenilor de film. Iubesc climatul ăla stresant, solicitant, unde trebuie să oferi mereu ce ai mai bun și nu există altă opțiune.”

----------

Intră pe HOMEPAGE TABU și participă la concursul OSCAR 2013: poți fi unul dintre cei care jurizează și poți câștiga 6 PREMII în valoare totală de 6.000 lei!