Ieri, toți oamenii pe care-i cunosc au avut un subiect de dezbătut: concedierea lui Mircea Solcanu, pe bază de postare de Facebook în care scria, pe scurt, că familia Anghel, cea cu copilul sfâșiat de maidanez, a abuzat porcește de moartea copilului, ca pretenții financiare și attention whoring, drept care ar merita să le moară și celălalt copil.
Existau două trenduri de opinie printre cunoscuții mei:
A) "Bine i-a făcut!" De la "Cum', dom'le, să urezi moartea unui copilaș nevinovat?" și până la "Așteptăm să facă și Antena 1 același lucru cu Mircea Badea, hehehe (râs malefic)."
B)
Ieri, toți oamenii pe care-i cunosc au avut un subiect de dezbătut: concedierea lui Mircea Solcanu, pe bază de postare de Facebook în care scria, pe scurt, că familia Anghel, cea cu copilul sfâșiat de maidanez, a abuzat porcește de moartea copilului, ca pretenții financiare și attention whoring, drept care ar merita să le moară și celălalt copil.
Existau două trenduri de opinie printre cunoscuții mei:
A) "Bine i-a făcut!" De la "Cum', dom'le, să urezi moartea unui copilaș nevinovat?" și până la "Așteptăm să facă și Antena 1 același lucru cu Mircea Badea, hehehe (râs malefic)."
B) "Da' ce, mă, corporația la care lucrezi a ajuns să-ți verifice și b... flatulențele? Nu mai are voie omul să aibă păreri, dacă lucrează la tine?"
Desigur, ambele tabere mă priveau în ochi, căutând confirmare.
În primul și-n primul rând, oricât de attention whores ar fi fost familia Anghel - iar aici, Mircea Solcanu avea oarecare dreptate! - urarea legată de moartea copilului denotă fie uz excesiv de substanțe deocamdată ilegale la ora și minutul postării, fie ceva probleme la nivelul etajului. "Dar glumeeaaa!" Aici e momentul, în conversații, când eu mă enervez și explic oamenilor că o insultă seacă și goală de orice garnitură metaforică NU e o glumă. Că umorul nu e chestia aia în care A îi zice lui B că e un bou, B îi răspunde lui A să efectueze o felație, și râd amândoi ca oligofrenii. NU e ok să vinzi insulte drept umor.
Doi: comparația între Solcanu și Badea e eronată. Badea a fost distribuit, din start, în rolul lătrăului. Sarcina de serviciu, încă din conceptul showului său, a fost "acționează conform tatuajului lui Terente." Probabil, asta scrie și în contractul lui. În timp ce Solcanu a fost marketat și promovat drept gay-ul cuddly și drăgălaș de la postul de doamne respectabile. Când cineva investește hardcore în imaginea ta, are tot dreptul să se enerveze când tu faci tâmpenii care-i subminează eforturile.
Așadar, da, o sancțiune, publică și cât mai mediatizată, a inepției lui Mircea Solcanu se impunea. Trebuia ca trustul să se detașeze ferm de o asemenea afirmație. E un lucru normal. Și nu un lucru "normal românesc", ci unul "normal universal".
Pe de altă parte, concedierea e un gest exagerat. Până la urmă, e vorba de vedetele în care ai investit ani și bani. Așa cum Wilmark a fost dat afară pentru o emisiune caritabilă pe alt post, iar lucrul ăsta s-a reflectat în scăderea masivă a potențialului de seducție a show-ului Dansez pentru tine. Când dansatorii tăi "vedete" sunt, aproape toți, niște nume de care n-a auzit nici măcar asociația de locatari a blocului de domiciliu, cel mai mic lucru pe care îl poți face e să păstrezi figurile familiare din interiorul show-ului. Oricât de corporat(r)iști am fi, oamenii nu sunt 100% înlocuibili, mai ales în entertainment. Van Halen fără David Lee Roth a devenit o trupă atât de ușor de ignorat. Guns 'N' Roses fără Slash e ca mămăliga fără sos pesto. Și exemplele pot continua.
Când dai cu șutul oamenilor din motive minore, și-ți alungi din jur pilonii succesului, îți faci singur rău, fie că ești un om, fie că ești un trust. Iar lucrurile de genul ăsta se răzbună. Întotdeauna.
