<strong>După cum v-am anunțat săptămâna trecută, azi, la ora 20.00, e avanpremiera primei piese de teatru scrise de mine, Povestiri din Miserupia, în regia, mișcarea scenică și stress management-ul Ruxandrei Enache, o producție Teatrul Tabu / Legere Live, Piața Rosetti, Nr. 5, subsolul Hotelului Banat. După reprezentație, facem sesiune de Q & A cu supraviețuitorii, ca să primim un feedback mai onest și mai uman decât aplauzele politicoase, iar după aia, o sesiune de bere pe terasă. </strong>
Iată apartamentul meu părintesc. Câteva elemente de bază. « Fam. Popescu », ăștia suntem noi. Adică,
După cum v-am anunțat săptămâna trecută, azi, la ora 20.00, e avanpremiera primei piese de teatru scrise de mine, Povestiri din Miserupia, în regia, mișcarea scenică și stress management-ul Ruxandrei Enache, o producție Teatrul Tabu / Legere Live, Piața Rosetti, Nr. 5, subsolul Hotelului Banat. După reprezentație, facem sesiune de Q & A cu supraviețuitorii, ca să primim un feedback mai onest și mai uman decât aplauzele politicoase, iar după aia, o sesiune de bere pe terasă.
Iată apartamentul meu părintesc. Câteva elemente de bază. « Fam. Popescu », ăștia suntem noi. Adică, la momentu’ ăla, taică-miu și cu mine. Că maică-mea n-a mai suportat foamea și urletele lu’ taică-miu și a tirat-o la lucru în străinătate. Fraiera credea că se duce la baby-sitting, da’ socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de peste hotare.
Taică-miu a fost dintotdeauna un mare făcător de umbră pământului degeaba, da’ de când a plecat maică-mea, bea chiar mai mult decât înainte – chiar mă întreb cum reușește – și îl caută toți vecinii cu « auzi, când căcat are de gând jigodia de tac-tu să-mi dea ăia cin’zeci de mii? ».
Iar asta e Angelina. Format poster. Am desprins-o din hol de la « Cinema Cultural ». Conform actelor, nu face parte din familie, deși toată lumea zice că semănăm. Ce părere aveți, semănăm? Dar ea are tot ce n-am eu : iubire, personalitate, farduri L"Oreal, pentru că merită, talent, noroc, și ce-i mai important: un rost pe lume. Pentru mine, Angie e tot ce vreți : mamă, soră, prietenă, consultant de imagine, Dumnezeu, și profesor de mate.
(Își amintește brusc.) Aoleu, o să întârzii la școală ! Română, istorie, mate, biologie… La naiba, mi s-a terminat și caietu’ de biologie. Iar o să râdă toată clasa de mine. (Găsește un capăt de radieră, și răsfoiește caietul.) Asta nu-i în programa de capacitate… (Începe să șteargă foile respective, în timp ce bombăne): Ieri, profu’ de mate a făcut o bășcălie teribilă că, în același caiet de patru’ș’opt de file, îmi scriu și la chimie, și la mate, și la franceză. Bine, el o să mă lase corigentă oricum, că nu mă duc la el la meditații, cum face toată clasa. Degeaba am stat să învăț toată seara, de-am înnebunit cu parapili… paralili… ăia, din care nu înțeleg nimic! (Închide furioasă caietul.)
Angie, ție ți-a plăcut matematica ? Ai stat și tu să-ți tocești coatele cu parapipi… Nu știu cum erai tu, dar eu, de câte ori tre’ să mă duc la școală, simt așa un junghi în stomac . Zi de zi, același circ:
"Tu, Popescu, vii în fiecare zi în blugii ăia uzați, și cu bluzele de pe vremea lu’ Pazvante Chioru’!" "Tu, Popescu, nu ți-ai luat în viața ta o revistă «Elle», sau o bere de la baru’ de vizavi." "Tu, Popescu, vezi că îți rânjesc ghetele." "Tu, Popescu, vezi că ți s-a bulit de doi ani fermoaru’ la penar." "Tu, Popescu, să pui mâna s-aduci banii de fondu' clasei!"
Da… dar cine îndrăznește să-i ceară bani lu’ taică-meu? Știi și tu, Angie, că și tu ai avut un tată bețiv, ca și mine. Niciodată n-are bani, nici măcar de pâine. Iar dacă am tupeu’ să-i cer de fondu’ clasei, există două posibilități : dacă-i beat, râde și te ia la mișto, dacă-i treaz, urlă și te ia la bătaie. Da’ bătaie, nu glumă; bătaie de-ți sună apa-n cap, deși ne-au debranșat de mult. Singura cale de a rezista e să închid ochii și să repet în gând: mi se rupe, mi se rupe, mi se rupe… Până mi se rupea filmul.
