NU POȚI PUNE NAȘA ȘI AURORA ÎN ACELAȘI MENIU!
Cât timp premiile GOPO au fost organizate de Asociația de Promovare a Filmului Românesc și sponsorii lor, lucrurile au mers, cât de cât, decent. De îndată ce și-a băgat MediaPRO coada, a transformat grațiosul eveniment într-un jambon eclectic complet nedigerabil.
Mailul primit de la organizatori mă anunța sec: Jurnaliștii trebuie să fie prezenți cel târziu la 18.15, să nu cumva să pângărească cu a lor imundă prezență momentele de magie subtilă de pe covorul roșu, care, zicea același mail, începeau la 18.30. Ah, da, ținuta de seară
NU POȚI PUNE NAȘA ȘI AURORA ÎN ACELAȘI MENIU!
Cât timp premiile GOPO au fost organizate de Asociația de Promovare a Filmului Românesc și sponsorii lor, lucrurile au mers, cât de cât, decent. De îndată ce și-a băgat MediaPRO coada, a transformat grațiosul eveniment într-un jambon eclectic complet nedigerabil.
Mailul primit de la organizatori mă anunța sec: Jurnaliștii trebuie să fie prezenți cel târziu la 18.15, să nu cumva să pângărească cu a lor imundă prezență momentele de magie subtilă de pe covorul roșu, care, zicea același mail, începeau la 18.30. Ah, da, ținuta de seară era obligatorie. Și toate acestea n-ar fi fost nimic dacă spectacolul n-ar fi avut loc hăăăt departe pe Șoseaua București-Ploiești, într-un loc unde nici prostituata nu crește. Asta era o idee bună, am zis eu la început, pentru că dscurajează fripturiștii tradiționali (a se citi: lumea care n-are nicio legătură cu filmul, dar vine să mai bea un suc, să mai mănânce o icră neagră.) În schimb, când am ajuns la destinație, am plătit 40 de lei pe taxi și am dat să intru, m-au oprit la ușă: "Sunteți presă, nu intrați." "Păi n-ați zis voi să fim aici la 18:15?!" "Am zis să fiți aici, dar n-am zis că o să și intrați!" "Stai așa, să ne înțelegem. Plouă. E teren viran în jur, deci nici măcar nu mă pot adăposti. Sunt în rochie de seară că așa mi-ai dat indicații. Și tu îmi spui că o să mă ții afară?" "Ăsta e protocolul pentru presă. Veți sta afară până la 19.00."
Am simțit impulsul să sun înapoi după taxi și să plec acasă. Dar doream să beau paharul până la fund, să văd cam ce mai include protocolul de presă.
După ce am intrat în sfârșit în clădire - frig, de ți se albăstreau buzele, se pare că nimeni din organizare nu luase în calcul altă ipoteză decât aceea a caniculei - am fost mânați în țarcul special pentru presă. Spațiul special pentru presă - "lazaret", pentru prieteni - existase și la edițiile precedente. Dar niciodată nu fusese azvârlit undeva, în fundul sălii, cu vizibilitate 0 la scenă. Aveau și ciumații protocolul lor: câteva sticle de apă minerală. E important să fii lucid, pasămite, să nu cumva să te cuprindă toropeala și să ratezi discursul bogat împestrițat cu bâlbe al acestui zeu al platitudinii: Andi Moisescu.
Tot între noi, ciumații, erau și câțiva actori de film cu palmares, pe care organizatorii uitaseră să-i invite. "Nu ne iubește PRO-ul, ce să facem. N-avem loc la masă", au declarat ei. În schimb, vedetele PRO, cu sau fără legătură cu marele ecran, cu sau fără sarcină de prezentator de premii, erau toate acolo.
Dacă din Andi Moisescu izvorau valuri-valuri de plictiseală, care potopeau încet sala, de-ți venea să-ți faci arcă și să salvezi câte două exemplare din fiecare animal, organizatorii s-au gândit să-i dea contrapunct: umorul de autobază al găștii de stand-up a lui Bobo. Total neavenit pentru o seară de high-life? Da. Dar total reconfortant după textele lipsite de cea mai vagă urmă de umor pe care le citeau de pe promptere prezentatorii premiilor, în timp ce tu citeai în ochii lor: "Dumnezeule, oare ce îmi iese pe gură? Oare eu sunt acela care vorbește acum? Nu! Nu pot fi eu acela!"
Și apoi au urcat pe scenă Stela Popescu și Alexandru Arșinel. Eu n-am nimic cu Stela Popescu; dimpotrivă, ieri seară am constatat că are tenul mai fresh și mai puține riduri decât Jojo. Dar când acest cuplu de respectabili artiști începe să-mi laude filmul Nașa... care primește Premiul Publicului doar pentru că s-au dus mai mulți să-l vadă, în condițiile în care distribuția MediaPRO este mai bine pusă la punct decât oricare alta în România, iar filmul a beneficiat, pur și simplu, de șansa de a ajunge mai ușor la populație... simți că te ia cu răcori. Chiar așa, întreb eu, în ce măsură e concludent faptul că s-au dus x oameni să-l vadă? I-a întrebat cineva la ieșire ce sentimente au avut? A făcut cineva un sondaj de opinie, să-i zică lumea: "Da, domnilor, Nașa a fost experiența ultimă în materie de film? Iar prezentarea filmului a fost atât de pompoasă, termenul Nașa a fost rostit de atâtea ori, încât un marțian picat întâmplător în sală ar fi înțeles că aceea e marea glorie a serii, iar celelalte filme... mă rog, și ele pe acolo.
Apoi: de ce să-l forțezi pe Iurie Darie să-și târască bătrânețile, Alzheimerul și incoerența până pe scenă, să-l expui într-un astfel de mod, doar ca să faci tu rating?
De aceea, salut cu tot respectul decizia Ancăi și a lui Cristi Puiu de a-și retrage filmul din competiție. Iată niște oameni conștienți de valoarea lor, care refuză să se amestece în mocirlă. Și cred că și presa ar trebui să le urmeze exemplul, să supună Premiile Gopo unui boicot mediatic. Eu, una, știu sigur că voi evita acest eveniment până la o modificare a "protocolului".
