Șase piese muzicale cu care să vă umiliți părinții

Unul dintre cele mai oribile obiceiuri ale adultului cu copii e să îi ia la frecat pentru orice tâmpenie și să uite că, odată, pe vremea nunții lui Ștefan cel Mare, a avut și el vârsta lor. Iar  când vine vorba de muzică, clișeul adultului atotștiutor e „Pfoai, ce dă muzică adevărată ascultam noi, nu tâmpenii sinistre și imbecile ca astea de  acum. Ce ritmuri, ce versuri, ce profunzimi. Ce Woodstock ierea pă noi!” Iese superioritatea din el pe toate orificiile. Lucru pe care, drag tineret, a  sosit momentul să-l retezăm din fașă acum.  Și părinții voștri ascultau destule tâmpenii, acum n-aveți decât să citiți textul ăsta, apoi să râdeți de ei în voie.

Mi-ar fi mult prea simplu să vă linkuiesc Azur și Albatros, și am încredere că îi găsiți și singuri pe net. Hai să aruncăm un ochi pe piese oribile care erau pe trend în străinătate, și pe care mamele voastre dădeau grațios din posterior, de câte ori le aducea cineva trase pe bandă de magnetofon.

6. Chuck Berry – My Ding-A-Ling (1972)

Nu voi contesta nici o clipă valoarea geniului măreț, pionier al rock’n’rollului, zeu al chitarei și faraon al ritmurilor care a fost Chuck Berry. Și totuși: toate aceste atribute divine nu l-au ferit să scrie o piesă lungă și îmbârligată despre… propriul penis.

PIESA.

Remarcați refrenul în care invita tot publicul să se joace cu mădularul în cauză. Și frenezia cu care se executau spectatorii, indiferent de sex.

Poanta e că My Ding-A-Ling a fost singurul hit al lui Berry care a ajuns pe locul I în topuri. Ca dovadă că nici omul anilor 70 nu era mai răsărit decât cel de azi. Degeaba veneai cu inovații muzicale rafinate. Trebuia să-i cânți despre concepte simple, pe care să le priceapă și el, ca să te cumpere.

5. Village People  - Macho Man (1978)

Orice v-aș povesti eu despre acest grup, despre costumele ridicole, despre atitudinea care le-ar face pe travestitele de la marșul gay să moară de invidie, e inutil. Dați click pe link și vedeți.

PIESA.

Amuzant e întregul repertoriu Village People. Am ales însă Macho Man pentru surplusul de umor. Parcă ar fi șezătoarea văduvelor din sat, după un război lung cu turcii. Toate oftează intens de dorul unui macho man veritabil. Le apucă o formă oarecare de delirium tremens.  „Body / Body / Feel my body!”. Și execută un dans ritualic, de paparude menite să atragă ploi de m..ană cerească.  Pe lângă ei, LMFAO par absolvenți de Oxford, iar Sexy and I Know It, un poem romantic târziu.

4. Bee Gees – Tragedy (1979)

Cunoscuți ca trupa care a reintrodus trendul castrării în popul vremii, Bee Gees au cântat foarte multe melodii de iubire platonică. How Deep Is Your Love, Staying Alive și You Could Be Dancing sunt numai câteva dintre ele. Sesizați că toate au fie o întrebare, fie un condițional optativ, deci niciuna nu e cu finalizare fructuoasă.

PIESA.

Eu vă dau piesa asta, Tragedy, pentru un plus de savoare:  jalea sfâșietoare nu sună niciodată mai bine decât în falsetto.

Memorează clipurile astea pentru dățile când taică-tu îți spune că te îmbraci ca un gay și bărbații de pe vremea lui erau adevărați,  dom’le!

3. Saragossa Band – Agadou (1981)

Dacă vă uitați pe linkul de mai jos, veți constata că aveți de a face cu populația de insulari înapoiați, scuturători de ananași și cu oase împletite-n păr, pe care i-a găsit Robinson Crusoe după ce a naufragiat pe insulă. Iar dacă veți asculta și alte hituri, ca Big Bamboo, Za Za Zabadak și Malaika veți constata că insularii au inventat o limbă proprie, indefinibilă, strămoașa limbii bumșakalakeze, a lui Shaggy și a lui Alex Velea. De pe ce insuliță uitată de civilizație vin aborigenii?

PIESA.

Ei, bine, din München, Germania. Probabil după un lung Oktoberfest. Când s-au trezit din beție, erau pe scenă și scuturau ananași în chiotele mulțimii. S-au uitat unii la alții și au zis: „OK, hai să ne facem că așa era conceptul!”

2. Dschingis Khan – Dschingis Khan (1979)

În caz că aveați impresia că nemții nu pot fi mai penibili decât Saragossa Band, am aici o surpriză. Avertisment: în caz că aveți lichid în gură, înghițiți înainte să dați click pe link. Tastatura voastră îmi va mulțumi după.

PIESA.

Bun. Nici nu știu de ce să ne amuzăm mai copios. De eroismul vijelios cu care nemții îl cântă pe hanul tătar? De costumele care o fac pe Lady Gaga să pară o virgină cuminte din fundul clasei? De coregrafia demnă de Cascadorii râsului? De locul 4 pe care l-au luat la Eurovision, exact ca Trăistariu al nostru?

Și mai am o poantă. În 2005, foamea i-a împins pe oamenii ăștia să se reunească! Adică, fac ce făceau acolo, dar sunt cu 30 de ani  mai  bătrâni. Iată-i.

1. KISS - I Was Made For Loving You (1979)

Am pus piesa asta pe locul I al rușinii, dintr-un singur motiv: dacă pentru disco-ul care se recunoaște ca disco și nu încearcă să pară nimic altceva mai am o vagă înțelegere, pentru disco-ul care pozează cu nesimțire în rock n-am decât deget mijlociu ridicat în sus.

PIESA.

În plus, hai să traducem versurile – „profunzimi de-ale noastre autentice, din alte vremuri, nu „mare și soare” cum aveți voi acum”.

Deci, zic băieții așa: „Du du du du  du / Du du du du du  / În seara asta / Vreau să ți-o dau pe toată / În întuneric / Atât de multe vreau să fac / Și în seara asta / Vreau să ți-o întind la picioare (LOOOOL – nota traducătorului) / Pentru că, fată, am fost făcut pentru tine / Și, fată, tu ai fost făcută pentru mine.”

Atât. Ba nu, mai am o întrebare: oare în restul timpului o ține pe-un fuior sau o face ghem?