Deși căldura ne-a cam moleșit în ultima perioadă, am reușit să ne adunăm forțele, am băut multă apă și bine hidratate am mers la film, la expo sau picnic, după caz.
Cristina Bazavan, SATC 2, 10 iunie
Cind am fost mi-era foame. Rau, dar rau rau. Si pe ecran rochiile erau la concurenta cu mesele copioase. Mi-am pus o marja ca la a 5-a mancare delicioasa care apare pe ecran, sa-mi iau frumos posetzica si sa plec. s-a intimplat dupa o ora si 10 min. cind am iesit, domnisoarele din rindurile din spate au scos un Ahhhh, dezamagite. Ma iertati. Mi-era foame.
Ioana Ulmeanu, Expo Constatare la fata locului, 12 iunie
Weekendul trecut am vazut una dintre cele mai emotionante expozitii din ultimii ani, asta in conditiile in care frecventez galeriile si stiu cam tot ce misca prin Bucuresti. Iar expozitia aceasta, Constatare la fata locului, pe numele ei, organizata de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc in pasajul de la Universitate, este un sir de fotografii surprinse in zilele mineriadelor. Sunt imagini care ar misca pe oricine si care mi-au adus o lacrima, imagini pe care, poate, as fi preferat sa nu le vad. Dar sunt foarte fericita ca le-am vazut, pentru ca este bine sa stii de unde ai plecat.
Cristina Bazavan, Street Delivery, 12 iunie
Când am fost mi-era foame. Rău, dar rău rău. Åži pe ecran rochiile erau la concurență cu mesele copioase. Mi-am pus o marjă ca la a 5-a mâncare delicioasă care apare pe ecran, să-mi iau frumos poșețica și să plec. S-a întâmplat după o oră și 10 min. Când am ieșit, domnișoarele din rândurile din spate au scos un Ahhhh, dezamăgite. Mă iertați. Mi-era foame.
Ioana Ulmeanu, expoziție Constatare la fața locului, 12 iunie
Weekendul trecut am văzut una dintre cele mai emoționante expoziții din ultimii ani, asta în condițiile în care frecventez galeriile și știu cam tot ce mișcă prin București. Iar expoziția aceasta, Constatare la fața locului, pe numele ei, organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Romanesc în pasajul de la Universitate, este un șir de fotografii surprinse în zilele mineriadelor. Sunt imagini care ar mișca pe oricine și care mi-au adus o lacrimă, imagini pe care, poate, aș fi preferat să nu le văd. Dar sunt foarte fericită ca le-am văzut, pentru că este bine să știi de unde ai plecat.
Cristina Bazavan, Street Delivery, 12 iunie
