În ultima vreme, în țara noastră se scrie prost, se citește puțin și, în consecință, se râde retardat. Se râde la glume mediocre, fără umor, la mitocănie și prostie mascată în umor, la intoleranță, prejudecăți și rea-voință mascate în umor, la grosolănie de doi bani care insistă să pozeze în umor. N-am nici o problemă cu umorul argotic, atâta timp cât e veritabil. Atâta timp cât, fără ca autorul să se forțeze, construcția de cuvinte (incluzând argoul) te face să erupi într-un hohot spontan de râs. Există maeștri ai stand-up comedy-ului care folosesc câte un "dick" pe post de virgulă, dar nu
În ultima vreme, în țara noastră se scrie prost, se citește puțin și, în consecință, se râde retardat. Se râde la glume mediocre, fără umor, la mitocănie și prostie mascată în umor, la intoleranță, prejudecăți și rea-voință mascate în umor, la grosolănie de doi bani care insistă să pozeze în umor.
N-am nici o problemă cu umorul argotic, atâta timp cât e veritabil. Atâta timp cât, fără ca autorul să se forțeze, construcția de cuvinte (incluzând argoul) te face să erupi într-un hohot spontan de râs. Există maeștri ai stand-up comedy-ului care folosesc câte un "dick" pe post de virgulă, dar nu te saturi să-i asculți, râzând de parcă ziua de mâine nu ar exista.
Și există umorul de contrabandă, pe care îl putem numi scurt, "umor de oameni proști". Ca orice marfă de contrabandă, umorul de oameni proști e versiunea grosolană, lipsită de spontaneitate, îndelung căutată, chinuită, falsă, și te și lasă, ca orice produs contrafăcut, cu un gust amar.
Dar să dăm niște exemple concrete.
Ieri, la mine pe Facebook, era concurs de buletine cu nume amuzante. Uite o mostră de umor veritabil.
Umorul se menține, nu-i așa, în limitele verosimilului, iar tu râzi de naivitatea și prostul - gust al unor oameni de bine care-și numesc copilul Miss-America.
Și a venit cineva și mi-a postat, așteptându-se ca eu să râd, chestia asta.
Nu, nu mă deranjează numele de familie Spermache. Știrile cu echipa de fotbal Avântul Spermezeu, scrise pe bune, sunt printre preferatele mele, și chiar visez că vom reveni la perioada de glorie când revistele finanțează reportaje în deplasare, să fac un material despre această echipă de fotbal.
Dar din punct de vedere al umorului, acest exponat este un rateu, o făcătură ordinară, și iată de ce:
a) nu-ți dă nici o secundă iluzia realității.
Ți-e clar din prima că e produsul unui ins fără umor, care se chinuia, cu disperarea specifică oamenilor care vor atenție, să pară comic.
b) înghesuie, într-un mic dreptunghi, cele mai stupide prejudecăți despre etnia romă.
Umorul de bună calitate, chiar și cel argotic, se bazează pe subtilitatea observației. Râzi pentru că umoristul pune în cuvinte un aspect de care erai mereu conștient, dar ți-a fost greu să pui punctul pe i. Umorul făcătură e produsul unui om lipsit de umor, care înlocuiește observația ghidușă cu mârlănia ofensatoare.
c) râsul generat de acest tip de umor e și el contrafăcut. când citești sau vezi o comedie bună, râsul e neașteptat, exploziv și sincer, ca punchline-ul care l-a generat. Aici, râsul e grosolan și complice în prostie: "ăhăhă, ce jmekeri și tari suntem noi că facem mișto de ciori și, prin asta, ne simțim superiori, deși suntem șomeri inculți și cu opt rate la bănci!"
Prieteni, învățați să recunoașteți umorul de contrabandă și să-l evitați. Nu e nimic realmente înălțător în a râde de etnia, culoarea sau ochii căprui ai altor oameni, iar superioritatea pe care o resimțim făcând asta e o autoiluzie. Că tot am făcut interviu cu Mikhail Șișkin, scriitorul rus, care se mira că am auzit de Saltikov Scedrin. Hai, toată lumea la biblioteci și citiți Saltikov Scedrin! Veți înțelege, brusc, mult mai multe despre umor decât pot eu să vă explic în o mie de texte și comentarii pe Facebook.
Urmărește știrile Tabu și pe Google News
