Toți amatorii filmelor istorice cu capă, spadă și peruci supraetajate, precum și cei care duc dorul menage a trois-urilor regale de tip Arthur-Guinevere-Lancelot vor iubi cu pasiune A Royal Affair, propunerea Danemarcei pentru Oscarurile de anul viitor.
Danemarca nu putea rămâne mai prejos de avalanșa de filme cu încărcătură politică și history-based, nemulțumite de corupție și tânjind după o lume mai bună și mai dreaptă, cu care ne-a răsfățat piața în ultima vreme, de la Iron Lady și până la infantilisme de genul Abraham Lincoln, Vampire Hunter. Dar să nu uităm că Danemarca e o monarhie. Cum
Toți amatorii filmelor istorice cu capă, spadă și peruci supraetajate, precum și cei care duc dorul menage a trois-urilor regale de tip Arthur-Guinevere-Lancelot vor iubi cu pasiune A Royal Affair, propunerea Danemarcei pentru Oscarurile de anul viitor.
Danemarca nu putea rămâne mai prejos de avalanșa de filme cu încărcătură politică și history-based, nemulțumite de corupție și tânjind după o lume mai bună și mai dreaptă, filme cu care ne-a răsfățat piața în ultima vreme, de la Iron Lady și până la infantilisme de genul Abraham Lincoln, Vampire Hunter. Dar să nu uităm că Danemarca e o monarhie. Cum să nu aleagă blânzii danezi o perioadă istorică obscură, coruptă până în măduva oaselor, cu o curte de intriganți, de ipocriți și de impostori cu mentalități medievale, care, prin sacrificiul personal al unui iluminist - medicul german Johann Struensee, vor păși pe calea reformei și a mai-binelui? E o inițiativă curajoasă, cu o patină vintage care ignoră cu seninătate tehnologia care pare să domine cinematografia anului 2012, și cu o ușoară tentă de romanțare a personajelor, care, de asemenea, seducătoare, ca o carte veche cu coperți de catifea, cu Chanson du Roland și Cântecul Nibelungilor peste care dai, din întâmplare, la un anticariat.
Excelentă prestația actorului Mikkel Folsgaard, interpretul debilului rege Christian al VII-lea. Modul în care îl interpretează pe acest rege-clown parcă rupt din "piesele istorice" ale lui Shakespeare, cu noblețe, dar totodată cu momente de luciditate și durere, e impresionant. Nu degeaba a plecat cu un Urs de Argint pentru rol principal masculin de la Festivalul de la Berlin.
Excelent și twist-ul din toiul poveștii: când Struensee pune, în final, mâna pe putere, își pierde și el controlul pentru o clipă. Drept care, îl pune pe rege să renunțe la puterea executivă și o ține pe regină drogată cu laudanum. Desigur, cu intenții nobile. Dar și așa... e un mod excelent de a sugera că granița dintre iad și bune intenții este uneori imperceptibilă.
