La puțin timp după premiera românească a fenomenalului How I Spent My Summer Vacation / Get the Gringo, Independența Film aduce și ea pe ecrane un deliciu din același sortiment - și spun deliciu, pentru că îl savurezi cu o poftă nestăpânită, din primul moment și până la creditele finale: Headhunters. Iată trailerul filmului.
Dacă sora ei, Suedia, este vestită pentru romanele polițiste marca Stieg Larsson & epigonii, Norvegia a dat o replică absolut fabuloasă prin acest film, dacă pot să spun așa, antipolițist. Un film cu criminali absolut irezistibili și cu un polițist gras și inutil. Da, bine,
La puțin timp după premiera românească a fenomenalului How I Spent My Summer Vacation / Get the Gringo, Independența Film aduce și ea pe ecrane un deliciu din același sortiment - și spun deliciu, pentru că îl savurezi cu o poftă nestăpânită, din primul moment și până la creditele finale: Headhunters. Iată trailerul filmului.
Dacă sora ei, Suedia, este vestită pentru romanele polițiste marca Stieg Larsson & epigonii, Norvegia a dat o replică absolut fabuloasă prin acest film, dacă pot să spun așa, antipolițist. Un film cu criminali absolut irezistibili și cu un polițist gras și inutil. Da, bine, o să spuneți voi, e un trend cultural mereu fashionable, de la Butch Cassidy and the Sundance Kid... pardon, de la Toma Alimoș încoace. Da, așa e, dar aici, dragi prieteni, avem ticălosul cel bun și ticălosul cel rău. Mai exact:
Roger Brown (Aksel Hennie) este un bărbat scund, de numai 1.68. Nu, nu dați nedumeriți din umeri, a "așa, și?", el chiar are o problemă cu asta. (Apropo, drag traducător al titlului: Headhunting-ul nu înseamnă un sport în care cineva împușcă măiastru capetele trecătorilor, deci titlul vostru, Vânătorii de capete, e puțin disturbing. Headhunter-ul e persoana care vânează directori performanți și-i ademenește spre joburi mai bune.)
Revenind: Roger Brown vânează capete de directori și, în timpul liber, e îndrăgostit lulea de nevasta lui frumoasă și mult mai înaltă, pe care simte că o poate pierde în orice clipă, de aceea, îi cumpără tone de bijuterii și cea mai frumoasă casă din oraș.
Mr. and Mrs. Brown
Noi, publicul feminin, ne îndrăgostim de el din primele 10 minute. De unde are bani pentru toată risipa? N-are. Și, atunci, în cârdășie cu un tovarăș, fură tablouri originale din casele directorilor cărora le vânează capetele, înlocuindu-le cu reproduceri. Și le vinde la speculanți de artă.
Totul merge minunat, până când îl întâlnește pe Clas Greve, un bărbat înalt, fără complexe, (Nikolaj Coster-Waldau, vedeta din Game of Thrones), fost manager în căutare de post, fost mercenar, actual bărbat magnetic pentru orice doamnă (inclusiv nevasta lui Roger). Și deținător de Rubens autentic.
Și, ocazional, supărat pe viață.
Noi, să fi fost hoți de artă, ne-am fi abținut din prima de la o încercare de a-l jefui pe tipul ăsta. Dar, să nu uităm, Roger e un bărbat scund cu o nevoie acută de compensație. De aici încep 2 ore de suspans neîntrerupt, de hohote de râs necontrolate, de situații ocazional mai grosiere decât în Ace Ventura: When Nature Calls și de twisturi pe care Agatha Christie ar fi fost invidioasă.
Să stric surpriza și să vă spun că, în final, Clas Greve cel-sexy e ticălosul cel indiferent la corola de minuni a lumii? Dar nu vă spun cu care dintre cei doi rămâne nevasta cea înaltă și frumoasă. Va trebui să vedeți filmul. Merită.
