Toți avem păreri. Unii dintre noi le ținem pentru noi, în lucrurile care nu ne privesc, alții le îndesăm intruziv în coasta împricinatului, iar alții le comunicăm oricui are chef să asculte, sub sloganul "Eu nu bârfesc, eu doar dau cu părerea."
Probabil, în funcție de deficitul de băgare în seamă și disponibilitatea de a se înjosi a "opinentului", toate cele trei căi sunt corecte. În schimb, ce nu înțeleg eu e opinia erectă și dură ca penisul lui Jupiter, impermeabilă la nuanțe și incapabilă să se adapteze măcar un pic la realitatea scenei de sub ochii deținătorului sau deținătoarei ei.
Omul
Toți avem păreri. Unii dintre noi le ținem pentru noi, în lucrurile care nu ne privesc, alții le îndesăm intruziv în coasta împricinatului, iar alții le comunicăm oricui are chef să asculte, sub sloganul "Eu nu bârfesc, eu doar dau cu părerea."
Probabil, în funcție de deficitul de băgare în seamă și disponibilitatea de a se înjosi a "opinentului", toate cele trei căi sunt corecte. În schimb, ce nu înțeleg eu e opinia erectă și dură ca penisul lui Jupiter, impermeabilă la nuanțe și incapabilă să se adapteze măcar un pic la realitatea scenei de sub ochii deținătorului sau deținătoarei ei.
Omul cu ceva creier se informează. Află tot ce e de aflat despre un subiect și, pe baza a ce a descoperit, își conturează o opinie. Opinie care poate fi supusă modificărilor permanente, pe măsură ce vine informație nouă despre subiect. Omul cu ceva creier nu se sperie de întrebările care-i pun în îndoială opinia și poate răspunde la ele nuanțat, cu argumente.
Omul absolut idiot înlocuiește informația cu impresia. Dat fiind că materia lui cenușie e puțină și operează cu noțiuni elementare, el nu poate înmagazina foarte mult despre o anumită temă și, tocmai de aceea, circuitul opiniei în mintea cretinului e cam așa:
-etichetarea: "A, ești gay. Fagot nenorocit, din cauza voastră nu ne iubește Dumnezeu și Sfântul Ioan Botezătorul. Voi ați adus țara asta în desfrânare!
-refuzul întrebărilor: "Ce, bă, de ce cred io asta? Pentru că așa zic eu, da?"
-cramponarea încrâncenată de propriul verdict: îi explici imbecilului, cu răbdare, fapte din lumea reală care arată că opinia lui e complet greșită. Îi aduci argumente istorice, geografice, matematice, chimice, psihologice, sociologice, fizice, etice, estetice și metafizice. Nu pricepe. Alegi un limbaj mai simplu, mai pe înțelesul prostului. Nimic. Prostul combate tot ce spui tu cu apoteoticul și mirobolantul: "E părerea mea!"
Orice om care are impresia că părerile pot sfida liniștit realitatea concretă își semnează singur declarația de autodenunț ca imbecil sadea.
Spune-mi "E părerea mea!" ca să-ți spun cine ești.
