Continuăm serialul clișeelor cu acea etapă în viața noastră amoroasă care constituie obiectul unui dublu clișeu: înapoiații care încă spală rufe în albia râului o cred cea mai prețioasă comoară a femeii, iar puștii de liceu, un blestem sinistru, piatra de moară legată de picior care te îneacă într-un ocean de plictis în timp ce toată lumea se distrează pe rupte.
Adevărul e că virginitatea nu e o virtute decât pentru oameni prea proști să merite băgați în seamă. Cei care evaluează un om după existența sau absența unei bucăți de piele din zona intimă sunt oameni complexați, meschini,
Continuăm serialul clișeelor cu acea etapă în viața noastră amoroasă care constituie obiectul unui dublu clișeu: înapoiații care încă spală rufe în albia râului o cred cea mai prețioasă comoară a femeii, iar puștii de liceu, un blestem sinistru, piatra de moară legată de picior care te îneacă într-un ocean de plictis în timp ce toată lumea se distrează pe rupte.
Adevărul e că virginitatea nu e o virtute decât pentru oameni prea proști să merite băgați în seamă. Cei care evaluează un om după existența sau absența unei bucăți de piele din zona intimă sunt oameni complexați, meschini, care au nevoie să-i descalifice și să-i minimalizeze pe alții pentru a se simți ei mai bine cu propriile persoane. Nu te interesează să întrebi un astfel de om nici măcar unde e următoarea stație de metrou, darămite să ai o relație cu el și să-ți infesteze zilnic creierii cu idei retrograd-retardate. Traiul cu fantezia zilnică "mamă, cum l-aș ucide pe ăsta în chinuri" nu poate fi unul prea plăcut, zic eu.
Pe de altă parte, virginitatea nu e un blestem decât pentru oameni care nu știu să trăiască onest frumusețea prezentului. Eu, una, îmi amintesc cu drag de virginitatea mea. De candoare, de naivitate, de modul în care mă tulbura fiecare sărut, de emoția fiecărei strângeri de mână. E o etapă frumoasă și necesară. Atâta timp cât nu ți-o impune nimeni. Orice lucru frumos, dacă e băgat cu sila pe gât, devine o corvoadă, o povară și o chestie detestabilă.
În plus, e o ipostază safe. N-ai de luat anticoncepționale, nu te temi că se rupe prezervativul, n-ai probleme cu eventuale BTS, nu te trezești în case în care nu ții minte cum ai ajuns și nici nu ai experiențe umilitoare cu câte o larvă ipocrită care începe să se împăuneze cu faptul că "te-a avut", de parcă n-ar fi fost o simplă aventură de comun acord între oameni adulți.
"Sunt adolescent, frumusețea prezentului e o vorbă goală. Părinții mă tratează ca pe un mucos, colegii râd de virginitatea mea și-mi povestesc acte sexuale cu lux de amănunte, să mă crispeze și mai mult, sexul opus râde de mine."
Drag adolescent / dragă adolescentă, poate nu-ți dai tu seama, dar sexul e mult mai la îndemână decât crezi tu. Toți cei care o ard superior ar sări instant să o facă, dacă ți-ai manifesta disponibilitatea. Atâta timp cât ești tânăr(ă) și fraged(ă), ești o delicatesă de neratat. Deci, n-ai de ce să te torturezi singur cu impresia că ratezi gluma aia bună pe care tot cartierul o înțelege și să te arunci cu capul înainte în contexte jenante, doar ca să le demonstrezi altora că ai tupeu. În clipa în care un om înțelege că unicul căruia are să-i demonstreze lucruri e el însuși, se eliberează de orice stres legat de "ce zice lumea" și devine un om fericit, liber de manipulare.
Virginitatea e o etapă din viața ta, pe care ești liber s-o păstrezi cât dorești și pe care ești liber s-o pierzi când ai simțit că ești pregătit să treci la altă etapă. Nu accepta restricții și reguli, nici dintr-o parte a barierei, nici din cealaltă. Tu ești stăpânul (a) vieții și corpului tău.
Subclișee:
1. Sunt virgină, pentru că mă păstrez pentru căsătorie.
Oricât de mult țin doi oameni unul la celălalt, pot fi incompatibili sexual. Poate, după ce îți începi viața sexuală, descoperi că tu, pentru orgasm, ai nevoie de sex furios cu dinții încleștați, iar partenerul tău, de ritm molcom ardelenesc. De ce să descoperi asta după o tonă de hârtii care să vă lege?
Dincolo de asta, ideea cu "păstrarea" te transformă într-un kilogram de cartofi congelați. În marfă care trebuie depozitată și conservată în condiții superioare, până vine cumpărătorul. Ești un om, nu o marfă sau o ofrandă pe altarul cuiva. Comportă-te ca atare.
Și nu e ca și cum o să apară magic un Făt-Frumos care să te scoată din ghearele zmeilor, iar tu să te prinzi: ahaaa, ăsta e Făt-Frumos. Baza unei eventuale relații e tot intimitatea. Dacă tu alungi momente care ar putea fi frumoase, că nu au destulă tensiune dramatică și nu seamănă cu Basmele Românilor (colecția Petre Ispirescu), nu înseamnă că “te păstrezi”, înseamnă că refuzi să experimentezi. Ceea ce e alegerea ta, desigur. O alegere care se poate răzbuna în timp.
2. Sunt virgină, deci superioară!
Mi se pare o tâmpenie să-ți faci titlu de glorie din ce n-ai făcut. Uite, eu nu știu limba swahili, n-am fost niciodată la Kuala Lumpur, n-am mâncat niciodată piri piri și nici n-am candidat în politică. Ce ziceți, am o cârcă de merite, nu? :)
3. Sunt virgină până la marea dragoste!
Asta va crea o listă de așteptări complet nerealiste față de bietul amărât care se va pomeni pe cap cu blestemul de a fi “marea dragoste”. El va trebui să citească gânduri, stări, frânturi de stări, toane, tonuri, semitonuri, ba chiar partituri, dacă se poate. Va trebui musai să-și ia glob de cristal, pentru că tu o vei avea în cap numai pe aia cu “După ce m-am păstrat atâția ani, merit și eu…”
Iar omul: “Și care Dumnezeu e vina mea, nu e ca și cum te-aș fi ținut eu la mănăstire. De ce să plătesc un fel de mâncare pe care nu l-am comandat?"
