Lifestyle· 4 min citire

Exclusiv TABU: ALEXANDRU DABIJA ...despre bautura, cancer si femei!

Tabu
Scris de Tabu Publicat: 9 mar. 2013, 00:58

[gallery]Regizorul ALEXANDRU DABIJA a acordat in exclusivitate revistei Tabu un interviu rar. Materialul a fost realizat de Lorena Lupu, care l-a impins pe marele om de teatru pe panta unor dezvaluiri imprevizibile... TABU: Ce faci la Sibiu în perioada asta? Lucrezi sau te relaxezi? ALEXANDRU DABIJA: Am fugit din București. Nu-l mai suport. Locuiesc în centru, unde e un zgomot sinistru, care te termină psihic. M-am retras aici, unde-i pace. Am stat la Sibiu toată vara. Sunt o ființă extrem de agresivă, iar pacea asta e lucrul de care am nevoie. TABU:Nu ai inspirat niciodată agresivitate. DABIJA:

Regizorul ALEXANDRU DABIJA a acordat in exclusivitate revistei Tabu un interviu rar. Materialul a fost realizat de Lorena Lupu, care l-a impins pe marele om de teatru pe panta unor dezvaluiri imprevizibile...
TABU: Ce faci la Sibiu în perioada asta? Lucrezi sau te relaxezi?
ALEXANDRU DABIJA: Am fugit din București. Nu-l mai suport. Locuiesc în centru, unde e un zgomot sinistru, care te termină psihic. M-am retras aici, unde-i pace. Am stat la Sibiu toată vara. Sunt o ființă extrem de agresivă, iar pacea asta e lucrul de care am nevoie.
TABU:Nu ai inspirat niciodată agresivitate.
DABIJA: Nu știi povestea cu criminalul ăla austriac, despre care spunea toată lumea că e un vecin foarte bun. Până când l-a descoperit poliția că avea pivnița plină cu cadavre. Cam așa e și cu agresivitatea mea. (Zâmbește.) În fond, Bucureștiul are un farmec imposibil de negat: cel al mediocrității. Acoperă perfect nevoile și fantasmele oricărei ființe mediocre.
TABU:Dabija e un vechi nume aristocratic moldovenesc, corect?
DABIJA: Da, noi suntem acei Dabija. Fratele bunicului meu, pe care-l chema ca pe mine, Alexandru Dabija, scria o istorie a familiei. Nu știu ce s-a ales din ea până la urmă, pentru că suntem o familie destul de împrăștiată și total neserioasă. Dar erau caiete întregi, pe care moș Alexandru le umplea. Familia Dabija era vestită mai ales prin faptul că voievodul Moldovei, Istrate Dabija, pe care l-a dat, era vestitul bețiv care apare și-n poemul lui Eminescu. Legenda zice că a renunțat la o bătălie cu turcii, a făcut pace, pentru că era beat criță.
(...)TABU: Există limbi care sună prost în gura vreunuia dintre sexe?
DABIJA: De exemplu, româna. Româna vorbită de femei nu e la fel de spectaculoasă ca aceea vorbită de bărbați. În limba română, unei femei îi e foarte greu să vorbească bolovănos într-un mod credibil. Textele lui Creangă, rostite de o femeie, își pierd total poezia și devin agresive.
TABU: Crezi că româncele au un dezavantaj prin faptul că vorbesc limba pe care o vorbesc?
DABIJA: Da. Cultural vorbind, cred că da. Cred că le e foarte greu să vorbească detașat. Să nu încaseze personal lucrurile.
TABU: (...)Cum ai fost diagnosticat cu cancer?
DABIJA: Am avut cancer la 18 ani. Cancer tiroidian. Am avut două operații grele. Mi s-a umflat gâtul. M-au dus la medic, m-au tăiat. Au zis că nu-i nimic. Și a țâșnit din nou peste doi ani, sau trei, când eram la facultate. M-au operat, am urmat tratamentul și am scăpat. Am reușit să supraviețuiesc cu cel mai bun medicament din lume: umorul. Poți să-l întrebi pe Măniuțiu, că locuiam cu el în perioada aceea. El îți poate spune cât am râs împreună în acele momente.
TABU: Ccancerul n-a mai recidivat.
DABIJA: Cred că m-a dezinfectat băutura. (Zâmbește.)
TABU:Pe la ce vârstă ai început să bei?
DABIJA: Pe la 14 ani. Nu. La 14 ani am făcut un fel de comă alcoolică. Urmată de hepatită. Și am stat o vreme în spital. Bicazul era cap de linie ferată. Școala era vizavi de gară. Noi urcam în tren, pe care-l luam până la Piatra Neamț și înapoi, jucam poker și beam cu nașii. Pe vremea aceea, la fără frecvență studia Miluță, chelner la cârciuma orașului. Era un tip gras de vreo 100 de kile și în jur de 45 de ani, și era în clasa a IX-a sau a X-a. Făcea școală. Eu îi făceam lecțiile, iar el mă răsplătea cu băutură. Ne duceam la barul de lângă restaurant și beam coniac cu pepsi. Pe atunci, plimbările cu trenul, băutura, pokerul și Europa Liberă reprezentau pentru noi ideea de viciu absolut. De frondă supremă.

Restul interviului il puteti citi numai in revista TABU, editia de martie!

Distribuie articolul

Urmărește știrile Tabu și pe Google News

Mai multe știri din Lifestyle