Știm, ați auzit și asta despre Elvis, dar în acest caz, avem dovezi. Presa din Ungaria a arătat o discreție supremă în privința seturilor filmului World War Z, în schimb, e impresionantă coregrafia de grup pe care ilustrul megastar le-a conceput-o grupurilor de zombies din film.
Asta, sau scandalagiii din familia lui Michael vor putea face bani grei, dându-i în judecată pe autorii filmului World War Z. Pentru că filmul ăsta e un Thriller de 2 ore, cu efecte secundare updatate, dar cu exact aceleași mișcări necontrolate, spasmodice, de parcă moartea ar fi un lucru foarte vesel. Serios, au
Știm, ați auzit și asta despre Elvis, dar în acest caz, avem dovezi. Presa din Ungaria a arătat o discreție supremă în privința seturilor filmului World War Z, în schimb, e impresionantă coregrafia de grup pe care ilustrul megastar le-a conceput-o grupurilor de zombies din film.
Asta, sau scandalagiii din familia lui Michael vor putea face bani grei, dându-i în judecată pe autorii filmului World War Z. Pentru că filmul ăsta e un Thriller de 2 ore, cu efecte secundare updatate, dar cu exact aceleași mișcări necontrolate, spasmodice, de parcă moartea ar fi un lucru foarte vesel. Serios, au trecut 30 de ani de la acest videoclip măreț- n-a sosit timpul să inventăm un nou mod de mișcare stilizată pentru moroi?
Dincolo de asta, oamenii de la vizionarea de presă au făcut un lucru radical greșit. Ne-au dat și cartea, omonimă, a lui Max Brooks. Și, după ce am văzut filmul și l-am bifat la "OK, încă o povestioară de mall și popcorn", am deschis cartea, într-o doară, în metrou. Când am ridicat ochii din ea, era ora 4. Romanul ăla e minunat. Nu pentru că spune povești cu zombi, ci pentru că modul în care le spune e un excelent pamflet la adresa prostiei instituționalizate, a corupției flagrante și a inepției maselor. E structurat jurnalistic, ca o colecție de relatări ale martorilor, fără multă ciorbă metaforică, și tocmai din acest motiv, se citește pe nerăsuflate.
Eu, să fiu Max Brooks, aș umbla în pas voios de zombi după echipa filmului World War Z,să le iau gâtlejurile. Nu există crimă artistică mai oribilă decât să iei o carte fabuloasă și s-o transformi într-un film convențional și clișeistic de Hollywood, unde eu anticipam: "Cățelul latră la dulapul ăla. Sigur de acolo răsare un zombi. And this is thrilleeeeer - thriller night", "În timp ce Brad Pitt salvează planeta, ofițerii ONU le cam bat apropouri nasoale fetelor din familia lui. Sigur o să le scoată din bază în voia elementelor" și tot așa. Orice film în care intuiești următoarele trei cadre - și nu îți dă țeapă - e degeaba.
Singurul lucru frumos din acest film e că Brad Pitt nu e supererou și nici nu încearcă să fie. E tată de familie la modul ăla simpatic, "hai să vă fac clătite", și e laș ca orice om care n-are chef să se transforme în dansator al lui Michael Jackson pentru tot restul vieții. Și morții. Dar cu un Brad nu se face primăvară, și nici film relevant.
Închei cu o ultimă imagine din World War Z.