Priviți cu atenție posterul adevărat. A ce seamănă, de la fonturi și până la postura protagonistului? A copertă de disc heavy metal. Filmul Hesher, distribuit în România de New Films International, cu soundtrack-ul său plin de nume grele ale rockului, e ca un fel de Wayne's World, dar mai pe bune.
Regizorul Spencer Susser și-a propus foarte multe cu filmul ăsta. Și-a dorit un film de atmosferă, chintesența spiritului rebel al heavy-metalului de altădată; și-a dorit un film psihologic, despre nevoia de a depăși o pierdere (tatăl - Rainn Wilson - și fiul - Devin Brochu - trăiesc într-o inerție
Priviți cu atenție posterul alăturat. A ce seamănă, de la fonturi și până la postura protagonistului? A copertă de disc heavy metal. Filmul Hesher, distribuit în România de New Films International, cu soundtrack-ul său plin de nume grele ale rockului, e ca un fel de Wayne's World, dar mai pe bune.
Regizorul Spencer Susser și-a propus foarte multe cu filmul ăsta. Și-a dorit un film de atmosferă, chintesența spiritului rebel al heavy-metalului de altădată; și-a dorit un film psihologic, despre nevoia de a depăși o pierdere (tatăl - Rainn Wilson - și fiul - Devin Brochu - trăiesc într-o inerție a doliului și a neglijenței, de când mama a decedat într-un accident de mașină. Asta până când apare vagabondul cu look de metalist, Hesher, interpretat magistral de Joseph Gordon-Levitt, și îi învață să trăiască intens.) Și-a dorit un film social, despre sistemul aberant (copilul se chinuie să recupereze mașina familiei, în care i-a murit mama, dar, deși strânge cei 1.800 de dolari, sistemul nu-i permite s-o răscumpere, pentru că nu are permis de șofer, iar automobilul e casat la cimitirul de mașini.)
Problema e una de coerență, de fapt. Nu ai cum, de exemplu, să faci un film de acțiune despre oameni care sar de pe un pod în flăcări pe ultimul vagon al unui tren care trecea dedesubt și rămân nevătămați, și tot în același film, să transpui artistic idei din Capitalismul, o poveste de dragoste de Michael Moore. Pentru că îi vei lăsa nesatisfăcuți pe amatorii ambelor genuri. Iar rockerul rebel al anilor 80, pe când Susser probabil că era de vârsta copilului din film și se uita cu fascinație și invidie la Lemmy și la James Hetfield, visând cât de frumos ar fi să incendieze mașini în trei, a expirat. Iar acest lucru s-a întâmplat cu un motiv bine întemeiat: pentru că metaliștii vremii au îmbătrânit, au făcut burți de bere și au chelit parțial, pierzându-și tot glam-ul. E forțat așadar, să încerci în 2012 să faci un film despre vitejiile fără seamăn ale unui metalist anonim, care ocupă abuziv un garaj.
Dincolo de problema de fond, filmul are suficiente merite. Are o distribuție fabuloasă - protagonistul Gordon-Levitt face un rol excelent, cu atât mai neașteptat, cu cât urmează după cel sobru și vag sentimental al tânărului polițist plin de idealuri, viitor Robin, din The Dark Knight Rises, iar diva de altădată, Piper Laurie, face un act de curaj pe care puține artiste cotate drept frumuseți ale vremii lor l-ar egala: joacă rolul bunicii familiei, o bătrână grasă și neglijată, cu o autenticitate uluitoare. Natalie Portman, în rolul casierei-rățușcă urâtă, simbol al americanului de rând care, deși are un job, simte că abia își târăște zilele de la un salariu la următorul - e remarcabilă. Întregul talmeș-balmeș de intenții regizorale e îmbrăcat într-un umor negru delicios, născător de multe scene ilare. Am remarcat-o pe cea în care Hesher, oploșit pe capul familiei îndoliate, o învață pe bunică să fumeze marijuana medicinală cu bongul.
Deși bunica moare, la rândul ei, tatăl și fiul vor găsi puterea să reînvie din propriile cenuși, ca păsările Phoenix. De fapt, film american fiind, nici nu cred că se aștepta cineva la alt final.
