RADU ANTON ROMAN: "Hrana, sex, sfintenie!" (www.bpt.ro)

Fragmente dintr-o conversație neconvenționala purtata de Bucatarescu (Dan-Silviu Boerescu) cu un atlet al bucătăriei și un poet al trupului feminin, care destăinuie legătura excitantă dintre hrană și sex, precum și modul subtil în care se ajunge aproape de sfințenie prin orgasm.

(...)Care sînt mirosurile comune ale mîncării și ale iubirii?

Mirosul iubirii este un miros pe care-l descoperi extrem de proaspăt, de rafinat și de incitant la început și care apoi evoluează într-un soi de forță naturală, care se împletește cu sudorile, cu secrețiile, ca la un vulcan, începe cu o floare și se termină cu o explozie de mirosuri amestecate.

Ai regăsit într-o mîncare aceste mirosuri?

Mîncarea nu-i așa. Pot vorbi despre asta mai degrabă în vin. Mîncarea e destul de definită. Cînd o gătești are mirosuri diferite, dar cînd ai pus-o în farfurie are un discurs foarte clar, o retorică deși complexă, foarte clară. La vin nu-i așa. Vinul este și el o aventură, ca și dragostea, ca și trecerea printr-o noapte de dragoste. De seara și pînă dimineața vinul trece prin mai multe stări și neliniști, parfumurile se schimbă în miresme, mireasma în buchet… Și, de-a lungul anilor vinul își schimbă mirosul. Un vin proaspăt are un miros crud, sălbatic, de licheni, apoi după șapte-opt ani el are un alt buchet, se domesticește și se rafinează exact ca o femeie. La femeie este invers. La început mirosurile sînt decantate, stilizate, subtile, apoi încet-încet se sălbăticesc, iar mirosul final este cel al femelei, al dragostei, care e un miros sălbatic și puternic, de călduri, al poftei și al izvoarelor care ies din corpul omenesc. Nici nu mai poți spune sudori sau secreție, aici sînt izvoare care țîșnesc.

S-a consumat multă literatură vulgarizatoare despre „alimente afrodisiace“. Care-i părerea ta?

E o tîmpenie. Ce înseamnă afrodisiac? E vorba de elementele de sinteză ale unui medicament, o stimulare a inhibiției unor mușchi din penis. E o banalitate medicală aici. Afrodisiacă este frumusețea femeii, un vin foarte bun și foarte senzual cu o mîncare densă și insinuantă, un spectacol artistic care se cheamă camera, lumînările… Mi-e mai dragă o punere în scenă cu caracter teatral decît o dragoste sălbatică în claia cu fîn, deși și aia e bună. Asta înseamnă afrodisiac, este o compoziție care nu trece prin medicamentul de sinteză, viagra aia nenorocită.

Am remarcat că în discursul tău, noțiunea de perversiune sau perversitate nu are o conotație negativă.

Nu, pentru că însăși ideea de a face dragoste e perversă. Dragostea prin natura ei este fecunditatea. În momentul în care te împreunezi cu o femeie, îi faci un copil. Asta este sensul primar și definitiv; animalele au asta de două ori pe an, în perioade fixe, în care au secreții fixe, în care cîinii sînt anunțați de către floarea cățelelor că e timpul să… Noi nu avem nici o legătură cu asta. Noi facem dragoste, noi facem amor, noi violăm, înșelăm, dezvoltăm un complex colosal de artificiu și de perversitate în jurul subiectului. Am eliminat de mult fecunditatea, nu e prioritară în întîlnirea noastră cu o femeie. La ora asta prea puțini fac amor ca să însămînțeze, sînt puțini și de obicei cuplurile aflate într-o anumită etapă a întîlnirii.

Mai poate fi valabilă vreo inhibiție în domeniul ăsta, al făcutului dragostei?

Din moment ce totul este artificial, este desprins de sensul natural, inhibițiile nu mai sînt valabile. Discuția este însă între artificial și natural. De exemplu, îndrăgostiții sînt convinși că își pot permite orice, pentru ei nu există rușine, pudoarea este o vorbă aflată la mii de kilometri distanță. Pentru ei, tot ceea ce fac este natural, face parte din simțirea lor directă. Artificiile acelea elaborate și chinuite ale prostituatei, care are bici de piele și cătușe sau mai știu eu ce altă invenție, mi se par scrîșnite, forțate și niciodată nu m-au tulburat. Nu pot fi excitat de acest gen de jocuri, au în ele ceva fals și artificial, îndepărtat de mine, chiar și cu o curvă, cu o femeie care vrea să-mi dăruiască mie plăcerea gratis sau contra cost din amor sau din interes. Prefer o anume sinceritate. Sînt elaborat cu iubitele și mă tem că sînt grăbit și expeditiv cu celelalte categorii.

(...)Există bărbați ai unei singure femei?

Există femei de-o viață. Există și asemenea ființe, nu toți sînt ca mine. Am întîlnit oameni care sînt monogami. Sîntem de pe altă planetă, încerc să înțeleg, dar nu am putut descrie niciodată asemenea caractere, pot să enunț: „E monogam“, dar nu pot să înțeleg, nu pot să mă apropii, simt pierderea aventurii, a diversității, simt singurătate…

Pierderea ritualului seducției…

Trăim pe o planetă cu 7 miliarde oameni dintre care 4 miliarde sînt femei. Sigur că nu pot să le văd și să le îndrăgesc pe toate… Dar e aventura vieții, frumoasă și unică, de neînlocuit… Vorbeam despre dăruit mai înainte, păi, ce poate fi mai frumos decît o femeie frigidă care se dăruiește și care mimează cu pasiune și artă perfectă pasiunea. Ce poate fi mai admirabil? Probabil jumătate din femeile lumii fac asta. Aflînd atîtea lucruri despre femei chiar am ajuns să cred asta.

Bărbații nu mimează?

Nu au cum să mimeze, nefericiții. Erecția nu se poate mima și nici ejacularea. Sînt cele două momente masculine care nu se pot mima. E adevărat că ele pot fi trăite rece sau vulgar. Poți să trăiești asta ca un robot care fuge între două stații de metrou să-și golească valvele încărcate. Poți s-o faci cu vulgaritate oribilă și brutală de violator sau poți să te bucuri frumos și inteligent de acest moment. Ce poate fi mai frumos decît un bărbat care se dăruie unei femei care-l amînă? Amînă clipa pe care el e chemat prin toate forțele naturii, prin tot ce e în el, să intre și să termine. Asta este clar, nici un bărbat nu poate nega asta. Există acest exercițiu al mîngîierii și al cuplului, al perechii care ne face să fim elaborați, care ne face să construim un întreg eșafodaj de gesturi și insinuări care sperăm noi să dea iubitei noastre bucurie și încîntare aidoma nouă. Sînt gesturi de prețuire foarte importante și cred în ele. În această direcție, prefer artificialul naturalului rapid și expediat.

Există și alte feluri de orgasm?

Da, sînt tot felul de orgasme. Ți-am spus, am avut un orgasm doar privind, fără fiziologie. Există momente supreme de bucurie și plăcere care trec de starea de grație a orgasmului și cînd spun orgasm mă refer la momentul în care ești desprins de tine. Vreau să mă fac foarte bine înțeles de cititori, orgasmul e un moment în care ajungi la extaz; unii caută asta în droguri, alții printr-o educație inteligentă și extrem de lucidă, altora li se întîmplă numai atunci cînd fac amor. E o chestiune de opțiune. De fiecare dată această stare de extaz, de beatitudine, care te face vulnerabil, pînă la a putea fi ucis – momentul de vulnerabilitate al bărbatului este cînd ejaculează, atunci au fost uciși marii bărbați ai lumii de către femeile- călugărițe – e momentul în care ești în alt loc, ești în ceruri. Cînd reușești să obții asta, dincolo de fiziologie, prin bucuria de participare la bucuria unui tablou, a unui film, a unei cărți excepționale sînt momente de extaz, mi-am pierdut cumpătul și relația cu mine. Am devenit vulnerabil, mi-au țîșnit lacrimile, mi-am pierdut vigoarea oaselor și a mușchilor și m-am abandonat, am devenit fragil. Asta numesc eu orgasm, nu e întotdeauna fiziologic. E momentul cînd mă simt între îngeri, aproape de Divinitate.

INTEGRAL puteti citi AICI: