Sânzienele sau Drăgaica. Tradiții și obiceiuri - Nimeni nu are voie să lucreze

În calendarul popular ziua de 24 iunie este cunoscută drept ziua de Sânziene sau Drăgaica. Cele mai importante obiceiuri legate de această zi sunt dedicate dragostei.

Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul, Sânzienele își au originea într-un străvechi cult solar. Sărbătoarea se mai numește în unele locuri și „Cap de vară".

Sânzienele - tradiții și obiceiuri

Numele „Sânziene” se referă la trei elemente strâns legate între ele. Primul element definește zânele, de obicei bune, ce își fac apariția în noaptea de 23 spre 24 iunie; al doilea element reprezintă florile galbene ce înfloresc în preajma zilei de 24 iunie, flori ce au atribute magice și care sunt substitute vegetale ale zânelor cu același nume; cel de-al treilea element vizează chiar sărbătoarea de pe 24 iunie.

Imaginația populară a închipuit Sânzienele ca pe niște fete foarte frumoase, care trăiesc îndeobște prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, jucând.

În ziua de Sânziene nimeni nu are voie să lucreze.

De Sânziene se caută ursitul

În preajma Sânzienelor abundă practicile privind căutarea alesului, sortitului. Astfel, fetele aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperișul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiș, fata urma să se mărite chiar în acel an, iar dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă, pentru a ști câți ani mai are de așteptat.

Uneori, cununa era aruncată pe colțul casei. Fata venea să o ia a doua zi dis-de-dimineață. Ea ducea cununa în ocolul vitelor și, cu ochii închiși, o dădea de mâncare unei vite. După cum arăta această vită avea să arate și viitorul soț.

Tot în noaptea dinaintea sărbătorii, fetele obișnuiau să pună sub pernă flori de sânziene, în speranța că astfel își vor visa ursitul. Femeile căsătorite aveau alte griji, astfel că își înfășurau cu sânziene mijlocul, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât și femeile, fără deosebire, își puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenția asupra frumuseții lor.

Dansul Drăgaicei pentru belșug

Din spicele de grâu, sânziene și alte plante, fetele își făceau cununi cu care se împodobeau și jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era pentru belșug, precum și pentru protecția gospodăriilor și ogoarelor. În tradiția populară, se credea că, odată cu drăgaicele, juca și soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei.

Sărbătoarea Sânzienelor este și un prilej de a sărbători soarele și muncile agricole specifice verii. În multe zone din țară, se aprind noaptea focuri pe dealuri. În unele sate, oamenii umblă cu făcliile aprinse, înconjurând casa, ogoarele, grajdurile.

Se spune că, în noaptea de Sânziene (23 spre 24 iunie), se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu lumea pământeană. Cu acest prilej, în foarte multe zone din țară se fac pomeni pentru morți, de moșii de Sânziene.

Se spune că Sânzienele de răzbună amarnic dacă tradiția nu este respectată.