Prietenii noștri de pe Facebook sunt pâinea noastră cea de toate zilele, când scriem pe un website care depinde mult de trafic. Dar adeseori, drumul spre iad e pavat cu bune intenții, după cum frumos o ilustra scena Companiei de Pavat cu Bune Intenții din filmul <i>Highway To Hell </i>(1992). Pe care, apropo, vi-l recomand. Să examinăm, în cele ce urmează, cine conduce trenul care duce spre iadul bunelor intenții și cine verifică biletele. <b>1. </b><b>Aprobacul </b> <b>Intenția bună: „</b>Săraca de tine, atâția nesimțiți te înjură, eu sunt sufletul bun care îți
Prietenii noștri de pe Facebook sunt pâinea noastră cea de toate zilele, când scriem pe un website care depinde mult de trafic. Dar adeseori, drumul spre iad e pavat cu bune intenții, după cum frumos o ilustra scena Companiei de Pavat cu Bune Intenții din filmul Highway To Hell (1992). Pe care, apropo, vi-l recomand. Să examinăm, în cele ce urmează, cine conduce trenul care duce spre iadul bunelor intenții și cine verifică biletele.
1. Aprobacul
Intenția bună: „Săraca de tine, atâția nesimțiți te înjură, eu sunt sufletul bun care îți va da iubirea pe care n-ai primit-o în copilărie”.
Drumul spre iad: Numai oamenii cu o încredere în sine tinzând spre zero și Adolf Hitler au nevoie de roboței care să-i aprobe mereu. Un om viu, cu idei și sentimente, are nevoie de oameni vii, cu idei și sentimente. Prin asta nu încerc să spun că ar fi cazul să vă transformați subit în hateri. Pur și simplu, să comunicați sincer și real cu mine. Respectul nu exclude libertatea de opinie.
Pisălogul privat
Intenția bună: „Hai să avem o relație autentică, bazată pe discuții lungi, interminabile, despre lucruri care nu interesează pe nimeni.”
Drumul spre iad: De obicei, pisălogul privat e fie pensionar, fie corporatist din acela care stă opt ore la muncă s-o frece glorios, fie șomer. Și nu are conștiința faptului că tu chiar ai treabă. Cel mai grav e când postezi un articol, iar pisălogul privat simte să-ți comunice opinia lui valoroasă prin discuții particulare. Omule, când o să vreau o discuție particulară cu tine, o să-ți dedic texte particulare. Deocamdată, acela era un articol public și are până acum 325 de cititori. Ce bine că n-au simțit toți nevoia să-mi împărtășească privat valoroasa lor opinie!
Vânătorul de admirație
Intenția bună: „Vreau să le arăt tuturor ce geniu zace în mine. Nu e o intenție bună? Păi, pentru mine e cea mai bună!”
Drumul spre iad: Dacă vânătorul de admirație s-ar rezuma la propriul lui perete de Facebook, ar fi minunat. I-ai da „unsubscribe” și v-ați vedea de viețile voastre. Dar vânătorul de admirație are mereu de comentat la tine și la o listă de alții 50. Caracteristica comună a acestor comentarii? Vânătorul de admirație le știe pe toate mai bine decât tine. Mereu. Dacă, mâine, printr-un miraj, Wikipedia ar prinde trup uman, s-ar contura în Vânătorul de admirație.
Drumul accelerat spre iad: Există un caz extrem de iritant de vânător de admirație: acela care-ți spune despre ce trebuia de fapt să scrii. „Scrii despre victimele primului război mondial când în al doilea au murit milioane de evrei? Superficialo!”. „Scrii despre Nine Inch Nails, când The Doors au fost chintesența muzicii adevărate? Zi că ți-a dat Jim Morrison o bere!” Nu-l convingi nici cu un par în cap că e dreptul tău să-ți alegi subiectele și că tratarea primului război mondial într-un text nu e o ofensă adusă Holocaustului și nici un text despre Justin Timberlake nu constituie jignire la adresa lui Michael Jackson.
Sharuitorul dezlânat
Intenția bună: Să-și facă publicitate pe spinarea ta.
Drumul spre iad: Dacă vânătorul de admirație se rezumă doar la etalat know-how în comentarii, sperând că într-o bună zi vei îngenunchea în fața lui, căzută într-un extaz dionisiac și așa mai departe, Sharuitorul are impresia că peretele tău e și al lui. Și nici măcar nu pune chestii care să te privească pe tine, ca să aibă sens sharuirea pe peretele tău. Are de distribuit videoclipuri care nu interesează pe nimeni, reclame care nu interesează pe nimeni sau poezia lui de mâna a paișpea, care, de asemenea, nu interesează pe nimeni. Că dacă interesa pe cineva, distribuiau oamenii din proprie inițiativă. Sharuitorul nu o crede niciodată, dar îndeobște, oamenii știu foarte bine ce vor. Au capacitate de decizie. Și dacă nu vor ceva, nu are sens să-i obligi.
Certărețul
Intenția bună (la nivel de declarație): „Eu te țin cu picioarele pe pământ. Fără mine, îți iei nasul la purtare!”
Drumul spre iad: Niciodată un ins isteric, etern-găsitor-de-nod-în-papură, n-a ținut vreun arogant cu picioarele pe pământ. Infatuații autentici mănâncă cinci isterici la micul dejun, rași peste omletă. În schimb, istericii cu pricina au un dar de la mama-natură să strice tot cheful omului, să-i inoculeze din energia lor negativă și… pe scurt, unfriend și ban. Viața e prea scurtă pentru a o irosi cu astfel de persoane.
6. Egocentricul
Intenția bună: O fi, dar sunt mioapă și n-o văd.
Drumul spre iad: Scrii un text despre epilarea definitivă? „Da, și eu m-am epilat definitiv.” Unul despre binefacerile apei de trandafiri? „Da, și eu mă spăl cu apă de trandafiri”. Unul despre violuri de babe trecute de 80 de ani în județul Vaslui? „Da, și eu violez babe, dar numai joia și sâmbăta.” Pe scurt, toate comentariile egocentricului sunt despre el și despre cum face și el ce scrii tu acolo. Dragă egocentricule, uită-te puțin în jur. Există oameni. Și case. Și străzi. Viața e complexă și prezintă multe aspecte. Nu te bloca în tine.
7. Căpitanul Evident
Intenția bună: Probabil că C. E. te crede surd și orb, de aceea simte nevoia să-ți aducă la cunoștință lucruri pe care toată lumea le știe.
Drumul spre iad: Tu postezi un banc: „Cine e?” „Poșta.” „Câți sunteți?” Căpitanul Evident simte instant nevoia să-ți explice că sexul cu parteneri multipli dăunează grav sănătății și e criticat și de Biblie. IGNORÂND FAPTUL CĂ ERA UN SIMPLU BANC! Căpitanul Evident e posedat de un spirit malefic cu ochi roșii și colți de vampir: Antihazul. De câte ori vede o glumă bună sau un text plin de umor, Antihazul începe să fie torturat de o durere de nedescris. Drept care se înfoaie și-și stropșește veninul spre textul ăla, până ucide tot umorul din el.
8. Master Challenger
Intenția bună: „Vreau să te provoc, să dai mai mult și mai bine. Hai, că poți! Știu că poți!”
Drumul spre iad: Când un om care nu-ți oferă nimic și căruia nu-i datorezi nimic vine să te „provoace”, reacția e de obicei una cu cuvinte din acelea care nu-i plac managerului nostru de marketing Alina Tăbușcă. (Salut, Alina!) Interesant e că foarte puțini te provoacă la modul „Uite, îți dau o mie de euro, să dai mai mult și mai bine.” Pe bune, aș deveni cel mai provocabil om din univers.
9. Expertul în femei
Intenția bună: Ce-i aia?
Drumul spre iad: Expertul în femei a fost educat de bunică-sa de la țară că o femeie trebuie să fie cuminte și cu frică de Dumnezeu. De aceea, toate comentariile lui îți amintesc în permanență de condiția ta de femeie și de lucrurile pe care condiția de femeie impune să nu le faci. Eu știu unul singur: urinatul din picioare. Deși, dacă ești adepta lui Bivolaru…
10. Instigatorul
Intenția bună: „Vreau să fac din tine un om mai bun!”
Drumul spre iad: Instigatorul îți dă mereu linkuri la alte scriitoare, alte actrițe, alte jurnaliste, alte criminale în serie, etc. și-ți explică de ce ele sunt mult mai bune decât tine. Și că trebuie să faci eforturi, nu glumă, să ajungi acolo. Evident, pe tine nu te interesează să ajungi chiar acolo, pentru că 1) știi mult mai multe despre fiecare exemplu în parte decât știe instigatorul și 2) ții neapărat să fii tu însăți, oricât de greu le-ar veni unora să creadă una ca asta. Pur și simplu, nu toți ținem să fim maimuțe. De aceea, unica variantă corectă e tentativa de explicare a ideilor tale despre valoarea personalității proprii sau – în caz că instigatorul nu te crede, pentru că scopul lui nu e să comunice cu tine, ci să te irite și să te complexeze – unfriend și ban. Comparaison n’est pas raison, zice cu înțelepciune milenară poporul francez.
Urmărește știrile Tabu și pe Google News



























