Scriitorul <strong>Romulus Vulpescu</strong> a incetat din viata la varsta de 79 de ani.
Romulus Vulpescu s-a născut la Oradea, în 1933, și a urmat cursurile Facultății de Filologie, secția Limba și Literatura Română a Universității din București (1955). A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), apoi la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), și la revista „Luceafărul" (1964-1965). A fost secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea" (1967-1969), muzeograf la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum"
Scriitorul Romulus Vulpescu a incetat din viata la varsta de 79 de ani.
Romulus Vulpescu s-a născut la Oradea, în 1933, și a urmat cursurile Facultății de Filologie, secția Limba și Literatura Română a Universității din București (1955). A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1960), apoi la Editura pentru Literatură Universală (1961-1964), și la revista „Luceafărul" (1964-1965). A fost secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea" (1967-1969), muzeograf la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum" (1970-1973), secretar la Uniunea Scriitorilor (1973-1989), director al Teatrului Mic (1990-1991).
Între 1990-1992 a fost senator și membru în Consiliul Național al Audiovizualului din 1994 și până în 1998, când iese la pensie. Dupa 1990, a devenit un apropiat al gruparii de la publicatia "Romania Mare", care l-a si premiat.
A fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cunoscută pentru romanul "Arta Conversației". În urmă cu mai bine de o lună, pe 12 august, poetul și soția sa, Ileana, își pierduseră unicul copil. Ioana Vulpescu a murit la vârsta de 41 de ani.
Romulus Vulpescu a debutat cu un volum de "Versuri" in 1965 si unul de proza doi ani mai tarziu. Gloria cucerit-o insa ca un formidabil traducator, el talmacind in limba romana operele lui Francois Villon, Rabelais ("Gargantua", "Pantagruel"), Dante Alighieri, Alfred Jarry ("Ubu").
..."Plecară cărțile din casă/ pornind pe ultimul lor drum,/ iar stinsul filelor parfum/ șir de-ncăperi golite lasă.// De raft, și-o gioarsă de volum/ se-agață și nu vrea să iasă;/ absența cărților apasă/ ca un banal regret postum.// Confrații ce-mi veghează visul/ sînt strămutați în empireu,/ și-acum constat la rîndul meu/ cît de zadarnic mi-a fost scrisul./ Măcar sper, destrămat în moarte,/ să mă prefac în colb de carte.//
DUMINICA DE IERI
Aprind țigara și te-aștept să vii
Pe-o bancă de pe stradă, la amiază:
Secundele acestea argintii
Se scutură ca verbele-ntr-o frază.
Foșnesc șoptit - vecini cu vîntul - plopii
Și degetele-mi vîntul le resfiră...
E-o liniște de umbră cînd te-apropii,
Și mîna mea vibrează, și e liră.
Ni-s pașii mici și rari, porniți spre gară
Peronul despărțirii să-l refuze:
În părul tău mai e un rest de vară,
Dar - vineție - toamna-ți stă pe buze.
Se-mbracă-n demnitate regiunea:
Duminica de ieri și-a scos coroana.
Săruturile tac. Zi tristă lunea.
Rămas-bun, ochi. Rămas-bun, tîrg. Rămîne rana.