<p class="MsoNormal">Ipostaze metafizice, gravate pe chipurile orașelor. Degradare, alienare și fugă, în New York. Explorare<span style=""> </span>aventuros-subiectivă, prin America Latină. Spirit italian și Colorado. În fine, suprapersonaje, supratraume în... supralumi.</p>
A Polish Man in New York. Cartea lui Saul
Bellow („Planeta domnului Sammler“, Editura Polirom) e povestea Domnului Observator Minuțios Artur Sammler, care are vederile lui „intens aparte“ despre toate. Un polonez anglofil, înțepător de deștept, cu educație oxfordiană, locuiește în New York, dar simte mereu nevoia „unui salt către lună, către înafară“. De un intelectualism aparte, romanul e literatură pur-sânge (pentru care literatură, în general, Bellow a primit Nobelul). Trece prin lupa alienării, cu un condei critic și hiperlivresc, lumile exterioare și interioare individului. Urmăriți cu atenție construcția fiecărui personaj, dar mai cu seamă pe cea a septuagenarului Sammler (fără îndoială, vocea autorului), căci fiecare element al travaliului aduce a măiestrie pură.
Non-eroul Che. În sfârșit, veți putea citi despre Che fără a avea senzația unei „presiuni politice“. Chiar dacă presărate cu gânduri sociale, aventurile lui
Che Guevara („Jurnal pe motocicletă: însemnări dintr-o călătorie prin America Latină“, Editura Polirom) fac să tresară spiritul lectoricesc prin gingășie, neprevăzut și onestitate. Cine și l-ar fi imaginat șterpelind sticle de vin, mințind ca să capete mâncare și eșuând pe malurile Amazonului, cu pluta Kontiki?
Bandini. Tot un maestru într-ale literaturii sau, mai potrivit spus, zeul lui Bukowski, John Fante face din Arturo Bandini un alter-ego. Rezultatul? Acest personaj-cult. O să vină și primăvara, Bandini (Editura Humanitas Fiction), vorbește despre prejudecăți, imigranți, zăpadă și speranță.
Unde moare un înger? Cei care ați citit „Tihna“, pregătiți-vă pentru și mai multă emoție. Cei care nu, trageți mult aer în piept. Pentru orice eventualitate. Attila Bartis, în „Plimbarea“ (Editura Polirom) își stoarce personajele până la ultima picătură de viață, lăsându-le cu privirea în gol, așa, viscerale...
