Nu există oare și o nirvana a machiajului?

Între „Dansatoarea din Izu” a laureatului Nobel Yasunari Kawabata (Editura Humanitas Fiction) și „Gåsca sălbatică” a lui Mori ÅŒgai (Editura Humanitas), medic mi­litar care, „în pauze”, practica literatura, puntea de legătură e gåndul la relația de cuplu, la chimia și chinurile amanților. Kawabata pune în ramă - cu o delicatețe răzvrătită - ritualul, cochetăria, dramatismul și complexitatea (epuizantă) a chemărilor noastre sexuale. Fără a despuia de spiritualitate conținutul poveștii.

Ca și cum, pentru el, literatura însăși ar fi o negociere. „Sigmund Freud și crucea”. Bărbați „ științifici” și femei excetric machiate , un fox sårmos pe nume (întåmplător?) „Playboy”, stupul de albine, cenușiul unui cabinet ginecologic, îi servesc lui Kawabata drept paravan – ne aflăm în zona „arhitecturii” japoneze – pentru zbuciumul fiecărui amor. O carte cu adevăruri deopotrivă duioase și dure, „Dansatoarea din Izu” se îndepărtează de scurta istorie din „Gåsca sălbatică” prin directețe. ÅŒgai vorbește mai degrabă despre forța și tragismul destinului în iubire, decåt despre natura erorilor omenești. Femeia-personajul lui nu se fardează, însă trăiește hrănindu-se din fericirea sacrificiului... Åži, nu există oare și o nirvana a sacrificiului?