Moldovenii și statistica

Ieri, domnul Radu Banciu, cunoscut în popor ca "groaza moldovenilor", a revenit pe ecrane cu emisiunea cunoscută drept "Băă, Turcescule, io-s mai bun ca tine și mă și laud". Genul emisiunii: neopamflet.

Să explicăm întâi ce e protopamfletul. Protopamfletul e o creație literară, cinematografică, TV, în care autorul alege o tară morală sau socială și, cu mijloace de o elaborare pe măsura aptitudinilor sale - ale autorului - le pune în evidență trăsăturile negative, pentru amuzamentul receptorilor. Neopamfletul (freudian slip: neom-pamfletul) e o chestie monotonă și monocordă, în care așa-numitul satirist repetă la nesfârșit "moldoveanul e țigan", "ăia care nu m-au înțeles sunt boi" și o mai bagă așa, "colegial": "Turcescule, te-am făcut la audiență!"

Post-neopamfletul, adică etapa următoare, va fi așa: "Vasile, du-te-n p..a mă-tii!" "Pe cine înjuri, bă?" "Ce-ai, prostule, eu 'decât' făceam pamflet."

Cumva, mi se pare logic că "l-a făcut" pe Turcescu. Turcescu e totuși un gentleman. Dacă e să comparăm numărul de consumatori de hamburger cu numărul de consumatori de rață cu portocale, primii vor ieși în majoritate zdrobitoare. Pentru că rața cu portocale necesită un nivel oarecare al rafinamentului culinar. Cheeseburgerul e exact ceea ce pare și nimic mai mult.

Nu m-am uitat la Banciu pe TV, din simplul motiv că oricând am ceva mai util de făcut decât să ascult o serie de idei fixe ambalate în jigniri; dar mi-a atras atenția un comentac că uite, Banciu a zis de voi, ăștia care l-ați acuzat de discriminare, că sunteți toți diletanți și cretini. Și atunci, am vizionat pamfletul pe online.

OK, se știe că diletanții și cretinii sunt primii care să se opună unei generalizări care să vizeze o țară întreagă, așa că nu voi pierde timp să discut asta. Să fie primit. Ce m-a oripilat, însă, a fost altceva. Domnul Banciu a venit cu niște statistici ale unor ONG-uri, și a început să bată monedă pe ele: "Conform acestor statistici, șapte din zece femei basarabence s-au prostituat măcar o dată în viață". Bun, să zicem. Dar aici vine grozăvia: "Dacă aveți alături o femeie din Republica Moldova, întrebați-o chiar acum, de două ori, dacă s-a prostituat." 

E ca și cum un străin ar zice: Cetățeni, conform statisticilor, românii fură. Dacă aveți alături un român, nu contează că a absolvit Yale magna cum laude, că e colegul vostru de golf sau că e premiant la olimpiada internațională de matematică, întoarceți-vă spre el și întrebați-l de două ori dacă a furat. Pe bază de statistică.

Care dintre voi ați accepta să fiți tratați pe bază de statistică, fără să-i spargeți fața interlocutorului?

Domnule Banciu, oricâte statistici ați cita papagalicește, și oricâte referiri fără legătură cu subiectul ați face la Cioran și alți mari autori români, doar ca să zică gherțoiul de rând "uite, mă, ce băiat cult!", în clipa în care îndemnați cu toată seriozitatea niște oameni să trateze cu suspiciune alți oameni "pe bază de statistică", v-ați descalificat definitiv. Ați mai merita o amendă, pentru instigare la violență conjugală. Pentru că genul de bărbat suficient de prost încât să vă urmeze indicațiile: "Zi, bă, Vasilico, ai ieșit la produs în tinerețe?" "Cum poți, Ioane, să mă întrebi una ca asta? Ești beat?" n-ar ezita nici să-i repeadă un dos de palmă peste ochi, să se asigure că nu se mai întâmplă. Chit că femeia, dacă stătea măritată cu el și-i făcea zilnic mâncare, probabil era un om perfect decent. Era din restul de trei.

"Restul de trei se culcau cu profesorii pentru examene, așa cum făceau colegele mele de facultate." Îmi pare rău pentru absența completă a cunoștințelor dvs. de psihologie feminină, domnule Banciu, dar oamenii care aleg ei, voluntar, să-și rezolve problemele oferind sex la schimb sunt din categoria primelor 7. Un om care vede sexul ca marfă nu va ezita să-l vândă, la un moment dat. Deci, vorbeați tot cu eșantionul de șapte, dar nu vă dădeați seama. Că așa e cu statistica; mai trebuie și inteligență în interpretarea ei.

Să mai dăm un exemplu, pentru a pune în evidență absurdul "tratamentului pe bază de statistică". Să presupunem că unul dintre voi, iubiți cititori, e la un vernisaj în străinătate, cu public din mai multe țări. După o pană de curent, dispare cel mai valoros exponat. Cum v-ați simți ca poliția, în loc să ancheteze cazul, să vă salte direct pe bază de statistică, pentru că e cel mai probabil să fiți hoțul?

Așadar, domnule Banciu, îmi pare rău să v-o spun, dar tratamentul "pe bază de statistică" are un nume mai scurt. De două cuvinte. "Discriminare etnică". Și chiar dacă 99,9 din femeile unei țări ar fi curve dovedite, prinse toate în flagrant delict, restul de 0,1% ar avea tot dreptul să vă dea în judecată pentru calomnie, pentru afirmații de tip "femeile țării X sunt curve". Pentru că pe individ n-are de ce să-l intereseze statistica. El nu răspunde pentru faptele a 99,9%, el răspunde strict pentru faptele lui. Iar prima dovadă a inteligenței unui om e să renunțe la generalizări. Când nu e în stare de asta, nu-i mai rămâne decât să citeze, fără legătură cu tema serii, din Cioran.