"Noi am dat de la început un perimetru mult mai restrâns și mult mai precis. Și da, puteam face mai mult, dar n-a ținut de noi", îmi spune un ofițer SRI fără să ne știm, neapărat, prea bine. Vorbește șoptit și face, parcă, în mintea lui de om, nu de ofițer al unui serviciu de informații, un calcul tacit că, și dacă s-ar fi câștigat numai 30 de minute sau o oră, tot ar fi fost ceva. Mai mult AICI - http://www.gandul.info/puterea-gandului/tara-din-capul-lor-11982190.
De la Unitatea Militară din Câmpia Turzii vine un mesaj. În spatele anonimatului, ni se povestește că parașutiștii au primit alerta
"Noi am dat de la început un perimetru mult mai restrâns și mult mai precis. Și da, puteam face mai mult, dar n-a ținut de noi", îmi spune un ofițer SRI fără să ne știm, neapărat, prea bine. Vorbește șoptit și face, parcă, în mintea lui de om, nu de ofițer al unui serviciu de informații, un calcul tacit că, și dacă s-ar fi câștigat numai 30 de minute sau o oră, tot ar fi fost ceva. Mai mult AICI - http://www.gandul.info/puterea-gandului/tara-din-capul-lor-11982190.
De la Unitatea Militară din Câmpia Turzii vine un mesaj. În spatele anonimatului, ni se povestește că parașutiștii au primit alerta în nici 20 de minute după ora prăbușirii, s-au echipat, au pregătit un elicopter capabil să zboare în condiții meteo dificile cu militari de elită și au așteptat, pentru a pleca, un ordin care n-a mai venit.
"Multe aș putea spune și abia aștept să se încheie ancheta, să pot ieși si să vă explic exact cum a funcționat totul. Aș face-o și azi, dar a trebuit să dau în scris că nu fac niciun comentariu public până nu e gata ancheta. E fals 90% din ce vedeți acum în spațiul public", se apără, cu jumătate de gură, unul dintre cei obligați la demisie.
Nu știu și n-am putut să aflu, dată fiind Omerta din jurul acestui accident, câți dintre ei spun adevărul sau câți bravează. Instituțiile care ar fi trebuit, măcar ca dovadă a bunei-credințe, să ne dea cât mai rapid, toate informațiile pentru a combate intoxicările, refuză să ne spună măcar dacă România avea plătit abonamentul COSPAS-SARSAT de localizare a unui avion civil care s-ar prăbuși azi, mâine sau peste o lună. Ce știu e că am simțit zilele acestea, mai mult ca oricând, frustrare, dezamăgire și dezgust la oameni din instituții-cheie de care, ne place ori nu, depindem toți.
La nici o săptămână, 112 a funcționat perfect, a localizat gravide și bătrâni care-au cerut ajutor de sub zăpadă, a trimis pompieri și medici SMURD care să aducă pacienți sunați că s-a găsit un ficat sau un rinichi bun de transplantat, a chemat militari care să dea la lopată într-un iad înghețat. Au executat, demoralizați și neîmpăcați cu nedreptatea de a nu se putea apăra cu o zi înainte, un ordin și s-au lăsăt duși, fără resentimente, de bunul simț, de gândul că linia dintre viață și moarte e de multe ori prea fină ca să mai fie timp de ezitări.