Imaginați-vă că sunteți poeți. "Dar, Lorena, chiar suntem, vrei să-ți trimitem o poezie despre închegarea lăptoasă a sentimentului intrinsec?" OK, reformulez. Imaginați-vă că sunteți poeți talentați. Și ați ajuns brand de țară. Și de ziua voastră, toți simandicoșii, toate babele snoabe și toți fonfăiții organizează serbări insipide în care A) idolatrizează la nesfârșit poza voastră de la bacalaureat, una singură, luată dintr-un unghi avantajos și B) proslăvesc o imagine falsă, golită de orice urmă de umanitate sau de asemănare cu ceea ce erați voi ca oameni. Cum v-ați simți? Poate ăia dintre voi
Imaginați-vă că sunteți poeți. "Dar, Lorena, chiar suntem, vrei să-ți trimitem o poezie despre închegarea lăptoasă a sentimentului intrinsec?" OK, reformulez. Imaginați-vă că sunteți poeți talentați. Și ați ajuns brand de țară. Și de ziua voastră, toți simandicoșii, toate babele snoabe și toți fonfăiții organizează serbări insipide în care A) idolatrizează la nesfârșit poza voastră de la bacalaureat, una singură, luată dintr-un unghi avantajos și B) proslăvesc o imagine falsă, golită de orice urmă de umanitate sau de asemănare cu ceea ce erați voi ca oameni. Cum v-ați simți? Poate ăia dintre voi care ar vrea glorie multă și falsă, dar să nu facă nimic pentru asta, s-ar simți minunat. Dar orice artist adevărat - și Eminescu, creatorul limbajului literar românesc, era unul! - s-ar simți extrem de jignit că ființa lui reală nu e destul de bună pentru marile mase și că e îndesat cu sila într-o cutiuță convenabilă pentru gândirea îngustă a snobului.
Apoi, imaginea asta falsă duce la un mod de a-l preda pe Eminescu în licee care să te facă să-l urăști din străfundul inimii tale. Geniul pustiu, luceafărul cu ochii-n zare, poetul nepereche. Poate că refuzul încrâncenat al multor tineri să deschidă o carte se datorează respingerii adolescentine a falsului cu care cucoanele îi îndeamnă, pe un ton atoateștiutor și superior, "să se culturalizeze". Dacă citești "să te culturalizezi", ești un putregai cu aere. Dacă citești din plăcere și curiozitate, ești un om normal.
Și acum, să facem cunoștință cu poezia erotică a lui Mihai Eminescu. Din volumul Opere, vol. XIV, ediție critică editată de Dimitrie Vatamaniuc și Petru Creția, publicată de Editura Academiei în 1993.
"Ia te dă..."
Ia te dă cu curu-ncoace
Ca să caut ce îmi place
Pleacă-mi-te-n jos aici
Rochia ta s-o ridic,
Rochie, cămașă, poală,
Ca la cur să-mi rămâi goală.
Ah, drăguță, ce curată,
Nici un păr pe pielea toată;
Ca și cașul alb sunt ***
Să-i simți mari *** te-aduni *.
Dar icon vedem mai jos
Ce zvâcnește-așa frumos
Și se zbate-n degete
Și nu vrea să pregete.
Ah, l-am prins de căpușor,
E vârtos și stă-n picior,
Sunt și buze ca să-l țină
Cum îmi ard ele în mâini,
Ard, zvâcnesc, voi să le rupă,
Ori drăguță să le-astup.
Dă-mi gurița să m-adap
Și să-ți pun poalele-n cap;
Ia te-ntoarce, te crăcană
Și te-nfige ici, puicană.
(pag. 1014)
Sau:
"Vin' la neica..."
Vin la neica ca să-ți prindă
Roza ta pe-un fir de ghindă
Și să-ți gădile-ncet negul
Când ți l-a băga pe-ntregul,
Și *** ta icoană *
Drept în contra o-mpreună *
Tu ridică, joacă, saltă
Toată *** ta naltă.
Și trăgându-ți veriguța
Îți mănâncă focul puța,
Cât simțind că *** dragă
Și mai zice: Bagă, bagă,
Mai adânc destul nu-i sunt
Multe noduri până-n fund.
Bagă-l pân'la rădăcină,
Să fiu floare pe tulpină
Simt căldură-n măruntaie,
Când îți pun mâna la coaie.
Pune-ți drăguțele buze
Pe a țâței bumburuze
Și le strânge-n dinți mai iute
Că e ca și când m-ai fute.
Zgândărește - vezi cum crește
Țâța mea și se mărește.
Ah drăguță fără preț
Să m-așez mai bine-n jeț
Tu mai dă-i, mai dă-i o leacă
Ține țuga * freacă, freacă,
Ha, ha, ha, ș-a doua oară
Chiar din creștet mă-nfioară.
Să scârnez * mă lasă dragă
Că-i pe moarte, nu-i de șagă.
[Ce păcat că n-ai în coaie
Și mai multă jumăraie.]
(pag. 1013)
Acesta era Eminescu. Un bărbat normal, care scria poeme foarte diafane pentru Familia și Convorbiri literare, articole tăioase și pertinente pentru ziarul Timpul, al cărui redactor era, și poeme de o senzualitate dezlănțuită pentru plăcerea proprie. Pe scurt, distinse doamne, aștept cu nerăbdare "invite" la o serată literară cu viori, fursecuri și poemele explicite ale lui Eminescu. Dar vă rog mult să le recitați cu același avânt declamator cu care spuneți "O, rămâi".
(Foto și poeme: eminescu-mon-amour.blogspot.ro)
