FOAMEA si FOTBALUL / Interviu cu Radu Paraschivescu

Publicist și comentator sportiv, editor și traducător, dar nu în ultimul rând scriitor de mare rafinament, iată-l pe RADU PARASCHIVESCU  publicând un nou roman – Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas), a cărui acțiune străbate secole și continente, plecând din Irlanda foametei de la mijlocul secolului XIX, trecând prin Australia – colonie penitenciară a Regatului, reîntorcându-se în contemporaneitate la (F.C.) Liverpool, pentru a atinge climaxul la Istanbul, într-o finală memorabilă de Liga Campionilor...

TABU: Încep să cred că vei fi întotdeauna bântuit de demonul fotbalului, indiferent cum te vei manifesta public. Noul tău roman îmi
aduce aminte de un banc cu Ceaușescu, în care și dacă deschideai frigiderul tot peste mutra lui dădeai... În carte, puteam să jur că, până la urmă, tot va apărea o minge de fotbal!

RADU PARASCHIVESCU: Probabil că plătesc tribut unui viciu de percepție. Fiindcă mă văd vorbind despre fotbal la televizor, oamenii cred
că e singurul domeniu în care pot spune ceva articulat. Țin să-i asigur că pentru mine fotbalul este un hobby, nimic altceva. În plus, cărțile mele se ocupă de cu totul alte lucruri. Mă uit prin ultimele zece publicate și nu văd nimic legat oricât de străveziu de sportul ăsta. În Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri fotbalul, care apare doar în partea a treia, ilustrează unul dintre chipurile foamei – foamea de succes – , la fel cum primele două părți vorbesc despre foamea biologică și despre foamea de libertate. Așa stând lucrurile, nu-mi dau seama ce te-a făcut să încerci „sindromul frigiderului”. Poate fiindcă ai simțit, nu știu cum, că am scris mai întâi partea a treia a cărții, apoi pe a doua, iar la urmă pe prima. Altă explicație nu găsesc.

-"Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri" - te-ai simțit vreodată în bocancii unui condamnat la moarte sau în ghetele unui fotbalist a cărui echipă este condusă cu 3-0 la pauză, precum Liverpool în finala istorică de la Istanbul, narată și ea în carte?

RADU PARASCHIVESCU: „Astăzi este mâinele de care te-ai emut ieri” stătea scris în celula condamnaților la moarte din închisoarea din
Durham. În ce mă privește, duc o viață mai degrabă molcomă, nespectaculoasă. -am avut parte de situații-limită, n-a trebuit să supraviețuiesc în mediu stil. Singura dată când am simțit căscându-se în mine un gol pe care doar o sentință capitală ți-l poate produce a fost terminarea bruscă, descumpănitoare,  unei iubiri pe care-o visam veșnică. Când trăiești așa ceva, e ca și cum ineva ți-ar lua aerul și viața.

-..Una bucată corn, una bucată păhărel iaurt, una bucată banană, una bucată fir trandafir, una bucată ceșcuță cafea": fiecare din noi avem
de întreținut neveste și familii, avem obligații peste obligații. Ai scris cărți, ai ținut rubrici, ai îngrijit colecții editoriale...Sincer, se poate trăi din scris în România? Care a fost primul tău onorariu? Care ai vrea să fie ultimul tău onorariu?

RADU PARASCHIVESCU: Sincer, aici n-ai cum să trăiești doar din scris. Nu știu dacă există doi oameni care se pot lăuda cu o asemenea ispravă – iar dacă există, probabil că o fac ca sport extrem. Majoritatea scriitorilor se ocupă și cu altceva, cum bine știi. Primul meu onorariu pentru o carte a fost echivalentul a șaizeci de dolari în 2000. Culmea e că romanul pentru care i-am primit fusese publicat după ce găsisem un om generos care, deși nu mă cunoștea, acceptase să sponsorizeze apariția. Onorariul de pe urmă? O lună la Roma, într-o piață cu pisici, fântâni renascentiste, pini și palate cu ziduri scorojite...

INTERVIUL COMPLET numai in TABU, editia de martie, acum la toate punctele de difuzare a presei!

-DAN-SILVIU BOERESCU