Kapushon, cel mai fierbinte drog al Republicii Moldova

Cine n-a ascultat în draci zilele astea noul viral moldovenesc Frățică, dă-mi o bucățică, lansat de Marin Crețu aka Kapushon, a fost în misiune în deșert, în sejur pe Marte, sau avea Internetul tăiat pe motiv de neplată. L-am „agățat” pe acest Eminem al Basarabiei pe wallul unui prieten comun de pe Facebook și l-am intervievat pe chat.

(Mențiune: interviul are editingul dat la minimum, pentru că, dacă drogul lui Kapushon e mămăliga, al meu e graiul basarabean.)

TABU: Ești dependent de mămăligă?

KAPUSHON: Da. Și de friptură și vin de casă. Sunt drogurile mele.

Cum ai descoperit acest drog și la ce vârstă? Care au fost primele efecte?

Eu primii ani din frumoasa mea viață i-am trăit la sat. Până la vârsta de 4 ani am locuit în satul Tigheci, raionul Leova, tocmai după asta m-am făcut orășean. Deci, îți dai seama că foarte devreme am căzut în plasa drogului. Bunica, ea e vinovata. Înainte, mămăliga se făcea din făină măcinată la moară din aia veche. Astfel, făina ieșea destul de aspră, așa cum se măcina cu ajutorul pietrelor alea mari, că așa lucrau morile vechi. Anume acea mămăligă din făină aspră și cu miros de fum m-a făcut dependent. Deși, la moment, mămăligele nu mai sunt acelea.

Ai nostalgia lucrurilor vechi și bune de altădată? Ce altceva regreți, în afară de mămăligă?

Păi da. Ca să înțelegi că nu mint și chiar o am, e destul să asculți albumele mele solo Pe Cuvânt (2011) și Frumos-Frumos (2013). Se observă și în atmosfera clipurilor "Home" și "A Nimănui". Încerc să nu am regrete față de nimic, să primesc toate lucrurile așa cum sunt ele. Eu am criteriile mele de care mă țin în viață, conform cărora absolut tot ce s-a întâmplat a fost cea mai bună variantă pentru mine care putea să se întâmple la acel moment, astfel, să regreți ceva devine absurd. Oricum, mi-e dor de buneii mei care erau tineri și sănătoși, mi-e dor de stânele unde îmi petreceam verile ciobănind cu moșul meu și văru-meu. Am avut noroc de o copilărie frumoasă și plină de aventuri, deci normal e că mi-e dor de multe lucruri.

Ascultând piesa, m-a frapat puțin combinația dintre mămăligă și harbuz, adică pepene. La voi chiar se mănâncă această combinație?

Nu, nu se mănâncă. :)  Se practică combinația harbuz - pâine, cel puțin unii așa mâncau harbuzul în copilărie, însă mie nu mi-a plăcut niciodată și mă tot uitam chiorâș la cei care erau atât de perverși în culinărie :)) . Mulți ziceau că e gustos așa. Eu prefer harbuzul aparte și pâinea aparte, însă cu mămăligă combinat mi se pare și mai pervers :P . Bine, plus că mai și rimau Buz-Harbuz-Guz.

Așadar, ai ajuns orășean cu o dependență de mămăliga de la țară. Cum ți s-a părut cea de la oraș?

Cum să fie? Cam la fel, că mama o făcea. Învățase să o facă la rândul ei de la bunica, așadar îți dai seama că era cam aceeași rețetă... Doar că la oraș era făcută pe aragaz, în ceaune mai moderne, de care nu se prea lipește. În cazul dat, progresul tehnologic nu e tocmai un plus. Cea de la țară, cu miros de fum de la lemnele de pădure ce ard în plită, și care se lipea de ceaunul ăla vechi, era mult peste. Deci, 1:0 pentru mămăliga de la țară.

Care a fost cea mai nasoală mămăligă pe care ai consumat-o în viața ta?

Sper să nu se supere prietena mea, însă cea mai nasoală este cea pe care am făcut-o împreună toamna asta. Ea se pricepe bine la bucătărie, însă, uite, mămăligă nu făcuse niciodată. Ea fiind chișinăuiancă. La capitală, probabil, mai rar se practică. Însă voiam și eu și ea mămăligă, că aveam și un pește viu, și niște vin de casă. Până la urmă, ne-am apucat să o facem împreună. Jum’ate era prea coaptă și jum’ate, prea lichidă. Ți se pare straniu? Crede-mă că e posibil așa ceva, am văzut cu ochii mei. Noi ne-am tot dat sfaturi unul la altul cum e mai bine să o facem, până a ieșit ceva foarte puțin asemănător cu mămăliga. Da’ am mâncat-o că era prima făcută împreună și era păcat să n-o gustăm. E soarta grea de dealer de mămăligă. :)

Ce pericole te pândesc dacă practici așa ceva?

Să nu te frigi când mesteci în ceaun și când o răstorni. Și să nu te frigi când o guști. Și să nu bagi prea mult în tine, fiindcă poți avea supradoză, ca la orice drog.

Care-s efectele supradozei?

În cazul mămăligei, de la supradoză stai întins în pat cu burta sus și spui din două în două minute 'of, of'."

Poate fi supradoza letală?

Nu, e un drog slăbuț. De aia și e legal... încă.

Cum ți-a venit ideea piesei?

Știu sigur că eram după o sărbătoare unde băusem puțin alcool. Eram în Moscova, la începutul verii. Eu des mă gândesc la industria asta muzicală a rapului, analizez informațiile aflate în ultima zi din lumea hip-hop-ului. Deci, eram în transport spre casă și, deodată, mi s-a părut straniu că afro-americanii vorbesc foarte vajnic și foarte răutăcios și cu foarte multă agresivitate în voce, necătând la tematica piesei. Deci, bine, atunci când se povestește despre niște chestii banditești, cum des se întâlnesc în piesele negrilor de rap, e înțeleasă agresivitatea și răutatea din ochii povestitorului, însă sunt multe piese unde se vorbește pur și simplu despre o distracție, despre niște fete, ba chiar despre dragoste! Dar ei povestesc cu aceeași agresivitate și îngâmfare.

"Oare la așa ceva se referă?

Atunci, m-am gândit cum ar fi să povestesc despre un lucru foarte banal, însă pe un ton tot așa de vajnic și de îngâmfat. Am ales să vorbesc despre o nevinovată mămăligă, mai ales că-mi venise întâmplător și ideea asta cu paralela dintre droguri și mămăligă. Când am văzut cum iese, am râs întâi singur, apoi am împărțit cu fratele meu. A râs și el. De obicei, fratele meu este primul ascultător la ceea ce creez eu și îmi convine, fiindcă el este foarte sincer. Nu o să-mi zică niciodată că e super, e bine, dacă textul este slab. Și atunci am înțeles că, dacă a râs el, vor râde toți.

De ce ai ales să cânți rap?

Întrebarea asta trebuie mai întâi dată lui Coolio: "De ce, măi omule, ai scos Gangsta's Paradise în 1995? Ei bine, și de ce ai mai scos și albumul My Soul in 1996?? Nu vezi că acest copil, în clasa a noua, o ducea bine și cu matematica, și cu informatica, dar tu cu albumele și pălăvrăgelile tale americănești ai pus copilul să se certe cu părinții, să-și cumpere și el șleapcă, s-o poarte invers, să se tundă chilug, să se apuce de fumat și de injurat!?"

"Pentru că mă ține!"

Aceleași întrebări pot adresate și celor de la BUG Mafia și Paraziții. Nu știu de ce m-am apucat, doar știu sigur că nu a fost întâmplător. Eu am fost "împușcat" direct în inimă cu primul bit de rap auzit. Nu mi-a trebuit să mai ascult a doua oară ca să înțeleg că asta e muzica mea. Am înțeles atunci pe loc, ascultând întâmplător pe o compilație hit-ul ăla mare al lui Coolio la casetofonul sovietic "Mayak". Nu știam să scriu texte la început, și când scriam, ieșeau niște clone ale textelor celor de la BUG. Însă știam sigur că voi scrie cu vremea niște texte adevărate. Am fost întotdeauna sigur de asta. Aveam în piept lumea asta, pe care o prezint acum în piesele mele, doar că încă nu puteam s-o descriu, probabil se cocea și ea, până la un moment dat, când a început a izvorî singură, prelingându-se pe foaie.

Cum e primit rapul în Rep. Moldova?

În Moldova, după părerea mea, calitatea rapului e cam la nivelul celui din România prin 2003-2004. Nu tot, desigur, însa în mare parte. Majoritatea încearcă să fie clone ale MC-ilor romani. Ascultând noii MC care apar, poți spune după primele fraze: "Uite ăsta e un mic Dragonu, ăsta e varianta moldovenească a lui Cedry2k, o, uite-i și pe Paraziții!". De aceea, publicul moldovenesc nu prea are încredere în MC-ii moldoveni, fiindcă, dacă tot ești o copie a lui Cedry2k, de ce să fac download al unei copii, când pot downloada originalul? Asta ține de rapul moldovenesc, însă, în general, în Republica Moldova e o mare febră cu rap-ul la moment, fiindcă noi primim rap și din România, și din Rusia. Majoritatea cunosc ambele limbi. Și în Rusia e, la fel, o mare trăsnaie cu muzica rap, sunt artiști interesanți și acolo, deci, moldovenii au de unde alege.

Te-ai îmbogățit din rap?

Îmbogățit? :)) Bună glumă. La noi, să faci rap e cea mai proastă afacere care poate exista. Să vinzi mături la piață e mai bună afacere decât să faci rap, vorbesc sincer. În general, în Moldova, nici show-business nu există. Din muzică trăiesc cei ce au repertoriu muzical care permite să mergi pe la nunți și petreceri. Punct. Cânți rock? Rap? Asta nu merge la nunți, deci fii bun și investește-ți salariul propriu în muzică și mori în mo&#ii m#-&ii de foame că nu are nimeni nevoie să te remunereze pentru ce faci. Deși, dacă ești băiat de treabă și cu destulă energie, îți poți organiza singur niște concerte prin țară, și dacă ești chiar bun, lumea vine totuși la ele și, bine, un pumnișor de lei poți face, însă, oricum, sunt posibilități mizere de organizare. Eu cu prietenul meu, artistul de pop-raggae Guz, am organizat cam un an la rând concerte prin țară și știu despre ce vorbesc. Cel puțin, a fost interesant.

Deci, pe lângă muzică, ai și un job?

Da, locuiesc și muncesc, în ultimii cinci ani, în Rusia, la Moscova. Deși în ultima vreme sunt tot mai des pe la Chișinău. Muzica mea începe să fie cerută de tot mai multă lume, mai apar concerte, și uite că în 2013, am fost cam opt luni în Moldova și doar patru în Rusia. Cine știe, poate mă întorc de tot în țară. Am un job de mai multă vreme, m-am deprins în Moscova. Necătând la conflictele politice, mie imi place aici. Aici compun cam toate creațiile mele, vin la Chișinău și le înregistrez. Aici, în Rusia, merg mai rar în studio. Deși mie îmi place peste tot, nu doar în Rusia; pur și simplu, eu nu-s deloc pretențios. Sunt mulțumit de toate. Unii zic că-s nebun, că nu poate omul fi mulțumit de toate. :)

De ce nu înregistrezi tot în Moscova? Nu-i obositoare naveta?

Când am nevoie de o înregistrare simplă, un demo, ceva, sau să refac vreo piesă, merg aici și o fac repede. Însă, când construiesc o piesă cap-coadă, sau mai ales un album întreg, eu am nevoie să fiu cu ai mei, să stau în studio mai mult timp, să mă simt bine. În acest caz, am nevoie să fiu acasă. De exemplu, primul album, Pe Cuvânt din 2011, l-am înregistrat la Smally Music. Smally îmi este prieten și atmosfera plăcută de la înregistrări se simte și pe album. La fel și cu Frumos-Frumos, înregistrat la BeOM Sound Studio. Sunetistul Mani iarăși îmi este prieten. În plus, colaborările sunt cu persoane care se află în Moldova. Nu vin în țară special pentru a înregistra. De obicei, vin pur și simplu acasă sau vin cu ceva treburi pe mai multă vreme.

Acum mi-a picat fisa: dacă faci de cinci ani naveta Chișinău – Moscova, probabil că știi bine rusește. De ce nu cânți în rusă? Ai avea un public mult mai vast.

Eu compun texte și le recit. Aș face și în rusă ceva, cel puțin din curiozitate, însă nu pot compune versuri în rusă, sau dacă o fac, îmi iese ceva mediocru. Rapul trebuie să fie natural, și eu, așa cum vin dintr-o familie de români, recit rapul în română. Bine, cu dialect moldovenesc și, uneori, cu jargoane de stradă basarabene.

Foto: Ion Usatîi, Sergiu Chirilov "Glontzu"