CULTURE· 3 min citire

Luminița Gheorghiu: Meryl Streep de România

sunt-o-baba-comunista-518009l

sunt-o-baba-comunista-518009l

Tabu
Scris de Tabu Publicat: 1 oct. 2013, 11:53

Fiecare generație de actori are câte o prezență feminină care sparge tiparele legate de look ale industriei și domină prin talent toate frumusețile impecabile din jur. În cazul nostru, această actriță este Luminița Gheorghiu. N-am reușit s-o prind după fenomenalul rol din Poziția copilului, dar mi s-a întâmplat după premiera noului film al lui Stere Gulea, Sunt o babă comunistă. Apropo de examenul de admitere, ați spus într-un interviu că vi s-a reproșat „fizicul neconcludent”. Cum ați trăit asta? Nu m-a deranjat. Aveam și eu oglindă la mama acasă. Nu m-am gândit nici o clipă că „fizicul concludent”

Fiecare generație de actori are câte o prezență feminină care sparge tiparele legate de look ale industriei și domină prin talent toate frumusețile impecabile din jur. În cazul nostru, această actriță este Luminița Gheorghiu. N-am reușit s-o prind după fenomenalul rol din Poziția copilului, dar mi s-a întâmplat după premiera noului film al lui Stere Gulea, Sunt o babă comunistă.

Apropo de examenul de admitere, ați spus într-un interviu că vi s-a reproșat „fizicul neconcludent”. Cum ați trăit asta?
Nu m-a deranjat. Aveam și eu oglindă la mama acasă. Nu m-am gândit nici o clipă că „fizicul concludent” era obligatoriu. Erau atâția mari actori, impresionanți ca talent, al căror fizic nu avea importanță. Treptat, l-am și făcut pe Moni Ghelerter, profesorul care spusese asta, și care avea numai frumuseți în clasă, să mă îndrăgească. Gândește-te că, pe atunci, anul II era eliminatoriu. Dacă, într-un an, nu convingeai în privința calităților tale interpretative, erai dat afară din școală.
Ați reacționat atât de detașat și cu atâta umor, chiar și la 18 – 19 ani?
N-am privit-o ca pe o dramă, nici atunci. M-a mirat, apoi am luat-o ca pe o provocare: trebuia să fiu de trei ori mai bună decât ceilalți. Pe profesorul meu de an, Ion Cojar, nu l-a preocupat nici o clipă lucrul ăsta. M-a iubit foarte mult și a crezut în mine. Și regizoarea Ileana Cârstea, care m-a pregătit pentru institut, a avut o încredere uriașă în mine. Lucrul ăsta a funcționat ca o terapie. Pe scurt, am decis să nu mă preocupe lucrul ăsta. Am avut o asemenea bucurie de viață și o dragoste față de profesia asta, încât am compensat. Deși, recunosc. Am avut momente în care mi-am zis: ”Dumnezeule. Dacă tot mi-ai dat dragostea pentru meseria asta, nu-mi puteai da tot?” Și Dumnezeu a zis: „Nu. Ți-am dat ceva mai important decât fizicul. Te iubesc eu.”

După facultate, ați fost repartizată la Botoșani. N-a fost dificil pentru o fată finuță de capitală să se ducă într-o regiune mai degrabă arhaică, din multe puncte de vedere?

Nu zic c-a fost simplu. Dar eu mă dusesem cu treabă, nu aveam prea mult timp de plimbări. Voiam să lucrez cu Marietta Sadova – și asta am făcut. Poate, în alt teatru, nu aș fi avut prilejul să joc roluri principale în piese ca Profesiunea doamnei Warren sau Omul care aduce ploaia. E important să lucrezi. Nu te poți da șofer, dacă n-ai condus. Iar la Piatra-Neamț, de exemplu, era o nebunie. Orașul ăla e superb. M-aș muta mâine acolo!

Versiunea completă a interviului, în TABU, nr. 122, acum la toate punctele de difuzare a presei.

Foto: Mediapro Pictures.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Tabu și pe Google News