Victor Ponta este, până acum, singurul politician român postdecembrist care a izbutit performanța de a ajunge erou de roman. Deși, desigur, nimeni dintre cei ce nu-l cunosc intim pe premier nu poate stabili cât din personajul fictiv Victor Ponta există și în personajul real Victor Ponta – sau invers.
Autoarea care-l explorează beletristic pe tânărul politician român este Doina Ruști – binecunoscută atât pentru consistența și savoarea scriiturii, care îmbie pur și simplu la citit, cât și pentru curajul nebunesc cu care explorează minuțios teme tabu, fără să se teamă că-și va pune în cap toate
Victor Ponta este, până acum, singurul politician român postdecembrist care a izbutit performanța de a ajunge erou de roman. Deși, desigur, nimeni dintre cei ce nu-l cunosc intim pe premier nu poate stabili cât din personajul fictiv Victor Ponta există și în personajul real Victor Ponta – sau invers.
Autoarea care-l explorează beletristic pe tânărul politician român este Doina Ruști – binecunoscută atât pentru consistența și savoarea scriiturii, care îmbie pur și simplu la citit, cât și pentru curajul nebunesc cu care explorează minuțios teme tabu, fără să se teamă că-și va pune în cap toate băbătiile snoabe de ambe sexe.
Deja, titlul noului ei roman a stârnit un prim val de proteste. Mămica la două albăstrele. Ce-o fi, dragă, cu genitivul ăla atroce, de mahala? au comentat intelectualii cu par în locul care nu vede niciodată lumina. Deși nu le-ar fi luat decât zece secunde să se prindă că, poate, așa sunt o parte dintre personaje, iar rolul literaturii nu e să fie frumoasă la modul fake-prețios, ci onestă și autentică.
Iar când vorbim de autenticitate și onestitate, Doina nu face compromisuri. E evident din ceea ce scrie că se documentează aproape jurnalistic în privința fiecărui amănunt, cât de mic, al fiecărei situații. Exercițiul îndelungat de scenarist e ușor de remarcat, pentru că Doina are o scriitură vizuală. Nu ți-e greu să vezi oamenii, spațiile, interacțiunile pe care ți le propune.
În această carte, inovatoare este și structura. Modul în care mai multe povești aparent fără legătură una cu alta se dezvoltă în paralel, în capitole succesive. Un cameraman la o televiziune facilă pentru mase simte un impuls erotic intens față de o cântăreață care-și spune Li Zeta; o familie aparent normală își duce traiul de zi cu zi, dar spectrul tatălui fustangiu și neserios, care a părăsit-o pe mamă cu mulți ani în urmă, plutește undeva, în aerul din jur; Victor Ponta se chinuie să găsească soluții pentru problemele mari și mici care izvorăsc din instabilitatea economică a țării și își scrie mesaje pe Facebook cu o necunoscută care semnează Mămica la două albăstrele. Mă întreb doar dacă Doina s-a pregătit pentru această carte făcându-și un cont fake și scriindu-și mesaje cu Victor Ponta.
Modul de evoluție al acestor povești și punctul final care le unește într-un tot sunt extrem de ingenioase. Dar e genul de ingeniozitate care îți dă impresia de „calculat” – ceea ce risipește puțin din magia unei proze dense și aromate ca un coniac vechi. Ajungând la acest final, am înțeles într-un sfârșit sfatul de acum câțiva ani al lui Dan Silviu-Boerescu: „Nu le mai elabora; lasă-le să curgă!”. Pe atunci, mi se păruse o tâmpenie. Dar acum îl zic mai departe: „Doina, ești un geniu. Scrii fluid și senzual, ca dansul unei balerine. Nu le mai elabora – lasă-le să curgă!”
