Fie că e vorba de un interviu, un sandviș, o pilă în guvern sau o partidă de sex în ploaie, punerea problemei la modul "vreau" e complet greșită. Și de obicei, luată la mișto de orice femeie cu un IQ măcar mediu.
Una din principalele erori de educație ale bărbaților români este: "Băi, Vasilică, tu tre' să fii autoritar, mă, să te știe muierea de frică. Bate-o, chiar dacă nu știi de ce; știe ea."
Poate că modul ăsta de relaționare prin intimidare și stres funcționa când femeia era casnică și unica ei dorință era s-o ia unu', nu contează cine, doar să fie și ea în rând cu lumea. Dar acum, când
Fie că e vorba de un interviu, un sandviș, o pilă în guvern sau o partidă de sex în ploaie, punerea problemei la modul "vreau" e complet greșită. Și de obicei, luată la mișto de orice femeie cu un IQ măcar mediu.
Una din principalele erori de educație ale bărbaților români este: "Băi, Vasilică, tu tre' să fii autoritar, mă, să te știe muierea de frică. Bate-o, chiar dacă nu știi de ce; știe ea."
Poate că modul ăsta de relaționare prin intimidare și stres funcționa când femeia era casnică și unica ei dorință era s-o ia unu', nu contează cine, doar să fie și ea în rând cu lumea. Dar acum, autoritarismul e la fel de expirat ca și făcutul focului cu două pietre, locomotiva pe aburi sau iluminatul cu lumânări de seu. Dacă nu ești putred de bogat și nu-ți permiți să îți însoțești fiecare ordin cu o ploaie de bancnote, nu mai ține. Și chiar dacă ești: nu e mai simplu să faci propuneri într-un mod care să respecte demnitatea interlocutorului și să-ți păstrezi bancnotele pentru ceva mai util?
Rata mare a divorțurilor poate îngrijora pe unii, dar mie mi se pare un lucru bun. Pentru că în multe cazuri pe care le cunosc, era vorba de bărbați care deveneau mârlani și de tinere femei care nu erau dispuse să suporte asta la nesfârșit, după datina străbună: "Taci și îndură, că bărbatul e stăpânul tău!" Realmente, apucăturile unei națiuni nu se pot modifica decât prin soluții radicale și fără pic de indulgență.
Să intrăm puțin pe Facebook. Care-s conturile masculine care gem, literalmente de comentarii feminine? Răspuns: conturile bărbaților grațioși și diplomați. "Dar ăia nu pun suflet". Prea puțin contează să pună suflet. Am dat într-un text precedent exemplul casierei de la ENEL. Nu te interesează să-ți ia banii cu suflet, te interesează calitatea serviciilor și manierelor ei în interacțiunea cu tine. Atât.
Care-s blogurile masculine care au cohorte întregi de cititoare? Răspuns: blogurile care gem de sirop, sentimente, vise, vrăjeală. Eu, una, i-am suspectat întotdeauna pe Otravă și pe Tudor Chirilă că râd de leșină în timp ce scriu limonada aia lungă și grețos de dulce. Prea puțin contează. Important e că băieții sunt deștepți și s-au prins cum trebuie să pui problema, să te urmărească femeile. Nu tu pe ele. Ele pe tine.
Dincolo de evident, dincolo de faptul că e căzut în desuetitudine, autoritarismul masculin transmite exact ce nu vrea nici o femeie să vadă în bărbații din jur: egoism și obtuzitate. Astea sunt dezagreabile în orice gen de relație, fie ea profesională sau personală. Nimeni nu vrea să-și ia pe cap un bou pe care să muncească triplu să-l convingă că greșește - nici în companie, nici în intimitate. Toată lumea preferă oamenii permeabili la argumente.
Țineți minte chestia asta, data viitoare când plângeți în bar cu alți băieți la fel de autoritari, și le povestiți cum femeile-s rele și curve, și-s numai pe interes. Și nu vă prindeți că modul în care puneți voi problema e cel care declanșează mecanismul defensiv natural în ele. Apoi intrați pe blogul lui Otravă. Aceeași japiță rea și pe interes murmură senzualități ca o pisicuță. Mai devreme sau mai târziu, va trebui să învățați să-i oferiți unei femei lucrurile de care are nevoie - în caz că țineți neapărat să interacționați cu femei. În caz contrar, Muntele Athos e și el o opțiune. Una doldora de foști masculi autoritari.
