Ieri, în timpul unui eveniment, am fost bruscată verbal într-un mod oripilant de două persoane. Justificarea lor: "Și tu scrii violent, care-i problema?"
Poate că scriu violent, adeseori extrem de acid și niciodată cu prea multă înțelegere, dar ÎNTOTDEAUNA argumentat. Dacă decid că un act artistic, o persoană sau un fenomen sunt
într-un punct greșit al existenței lor, explic într-un mod destul de inteligibil pentru oricine care sunt fundamentele pe care îmi bazez opinia. Simpla înjurătură, goală de argument, nu te transformă miraculos într-un justițiar al dreptei cauze, ci într-un scandalagiu
Ieri, în timpul unui eveniment, am fost bruscată verbal într-un mod oripilant de două persoane. Justificarea lor: "Și tu scrii violent, care-i problema?"
Poate că scriu violent, adeseori extrem de acid și niciodată cu prea multă înțelegere, dar ÎNTOTDEAUNA argumentat. Dacă decid că un act artistic, o persoană sau un fenomen sunt
într-un punct greșit al existenței lor, explic într-un mod destul de inteligibil pentru oricine care sunt fundamentele pe care îmi bazez opinia. Simpla înjurătură, goală de argument, nu te transformă miraculos într-un justițiar al dreptei cauze, ci într-un scandalagiu lamentabil. După un îndelungat apel la comunicare, am reușit să înțeleg că problemele lor rezidă în:
A) "Feminismul meu"
Eu nu sunt o feministă. Susțin egalitatea șanselor și distincția pe bază de competențe. Dacă apare un loc de muncă și sunt doi candidați, un bărbat și o femeie, cred că jobul ar trebui să fie al aceluia dintre ei care e mai bine pregătit. Urăsc nesimțirea, mârlănia, lipsa rațiunii, independent de sexul celui înzestrat cu acestea. Că îndemn victimele violenței domestice să ia măsuri, iar ele întâmplător sunt femei? E un fapt al vieții. Dacă femeile ar bate preponderent bărbați, aș îndemna bărbații să nu se lase bătuți, așa cum fac acum cu femeile.
Dar hai să presupunem prin absurd că aș fi feministă vajnică, cu fuioare de păr la subsuori și mustață de husar. Ar fi dreptul meu, într-o țară liberă, să cred în ce consider eu că mă reprezintă, atâta timp cât lucrul ăsta nu te prejudiciază pe tine direct. Cât timp mustața mea de husar nu-ți bate-n ușă și nu-ți fură mileul de pe televizor, n-ai de ce să vii să urli public la mine pentru că-s feministă.
B) "Frustările mele"
Eu nu sunt o persoană invidioasă, care să-i urască pe alții pentru lucruri care mie mi-ar lipsi, ipotetic. Frustrații sunt, conform DEX, persoanele cărora le lipsesc anumite lucruri. E adevărat, nici eu n-am elicopter privat sau diplomă în fizică cuantică, în schimb îi pot respecta pe cei care le au pentru că au depus anumite eforturi pe care eu nu pot sau nu sunt dispusă să le asum. Înțeleg că suntem diferiți, respect lucrul ăsta și nu am sentimente negative față de nimeni pentru ceea ce este sau ceea ce are. Dacă nu-mi poți explica ÎN CE CONSTAU "frustările" mele, nu îmi poți spune că sunt "frustată". Lucru valabil pentru oricine altcineva.
C) "Textele mele proaste"
Înțeleg faptul că nimic nu e perfect pe lume, cu atât mai puțin textele mele. Înțeleg și faptul că n-au cum să placă tuturor. Nici măcar Elvis nu plăcea tuturor. Și el era rege, sau așa ceva.
Foto: Foothills Magazine
Dar când vii până la evenimentul meu să-mi arunci ura ta în față - eu nu m-aș duce la un concert al lui Connect-R să fac asta, pentru nimic în lume, pentru că pot accepta faptul că pe piață există o cerere și o ofertă, iar altora le place muzica lui - fă-o cu un eșafodaj beton de motive. Fă-o în așa fel încât să se înțeleagă clar în ce anume rezidă problema ta. "Arată-mi tu textele și-ți arăt eu ce e greșit în ele" e răspunsul care m-a făcut să râd singură, în hohote, în drum spre casă.
Și nu în ultimul rând: Eu SCRIU despre lucrurile pe care le resping și motivele pentru care le resping. Scrisul meu nu ia omul de guler, nu înșfacă o bâtă și nu dă în cap nimănui. Nu se duce peste om să-l hărțuiască. Nici măcar nu se adresează direct cuiva. E ca datul de pumni în perete. Nici măcar nu e în programa de bacalaureat, să i se impună cuiva să-l citească. Poate fi ignorat cu seninătate. În schimb, un om care vine să-ți urle în față, nu.
Pe scurt, dragi prieteni, înainte să vă încărcați de furie și să agresați verbal alți oameni, întrebați-vă: "Există motive coerente, reale, serioase, pentru care fac lucrul ăsta? Ce spune acest gest despre mine? De ce să persist în ura mea pentru A, în loc să mă reorientez spre B, pe care, eventual, îl pot chiar iubi? Dacă gemul de căpșuni îmi provoacă urticarie, de ce aleg să-mi îndes pe gât zilnic gem de căpșuni și urlu de mâncărimi, în loc să îmi cumpăr un borcan de gem de caise și să uit că a existat gemul de căpșuni în univers?"
