Uneori, ca un făcut, nimerești numai linkuri la articole cu sfaturi înțelepte despre cum să seduci un angajator de la prima întâlnire, părând făptura dezinteresată, gata să-și sacrifice viața pentru onoarea de a-și aduce umila contribuție la gloria unei companii. Și constați, cu uimire autentică, o redundanță: "nu cere informații despre remunerație". Faptul că întrebi cât e salariul, sau că, Doamne ferește, propui o sumă care ți se pare convenabilă, e afurisit ca ucigă-l toaca și spălatul de rufe în sfânta duminecă, carele au lăsat-o Dumnezeu să-i fie de odihnă omului și dobitoacelor sale.
Dincolo
Uneori, ca un făcut, nimerești numai linkuri la articole cu sfaturi înțelepte despre cum să seduci un angajator de la prima întâlnire, părând făptura dezinteresată, gata să-și sacrifice viața pentru onoarea de a-și aduce umila contribuție la gloria unei companii. Și constați, cu uimire autentică, o redundanță: "nu cere informații despre remunerație". Faptul că întrebi cât e salariul, sau că, Doamne ferește, propui o sumă care ți se pare convenabilă, e afurisit ca ucigă-l toaca și spălatul de rufe în sfânta duminecă, carele au lăsat-o Dumnezeu să-i fie de odihnă omului și dobitoacelor sale.
Dincolo de faptul că, în străinătate, anunțurile de job apar cu salariul afișat alături - așa cum e normal - refuz să înțeleg pudoarea - sau, mai exact, pudibonderia românească, atunci când vine vorba de banii care i se cuvin unui om pentru o anumită activitate. E ca și cu sexul; toată lumea îl dorește, toată lumea îl vânează, dar de cum scrii sau povestești despre asta, ești atacat de toți ipocriții cu standarde duble.
În fond, de ce te-ai afla la ora 10 dimineața, în costum sau în deux - pieces, în biroul respectivului angajator, povestind despre tot ce știi și vrei tu să faci, dacă nu din unicul motiv care ar determina un om să joace acest joc - și anume nevoia de bani?
Să pretinzi că salariul e irelevant e ca și cum angajatorul ar pretinde că CV-ul și aptitudinile tale sunt irelevante. Iar un dialog care are în vedere doar necesitățile uneia dintre părți și le ignoră în mod deliberat pe ale celeilalte e dezechilibrat din start. Un sistem care se bazează pe aservirea salariatului e unul fundamental greșit.
În fond, condițiile oricărui interviu de angajare sunt următoarele: X are nevoie de un om care să-i facă munca A. Y are de vânzare timpul și abilitatea de a face exact respectiva muncă A. Mai bine sau mai prost, mai scump sau mai ieftin decât Y1, Y2, Y3, Y4 ... Yn, unde, din cauza șomajului Yn tinde încet-încet la infinit.
Iar o selecție justă, dintre aceste n oferte de la toți atâția Yn, ar trebui să se facă doar cunoscând prețul și calitatea. Orice economist vă poate confirma acest lucru. Și orice angajator cu coloană vertebrală va verifica tot ce poți face tu pentru el, apoi va încerca să vadă care-s așteptările tale - sau îți va spune ce are de oferit și te va întreba dacă ți se pare ok.
Feriți-vă de joburi oferite de oameni care "se fac că uită" să discute despre bani sau o iau ca pe o uriașă jignire dacă întrebați. Ăștia vor fi cei care vor abuza în mod nelimitat de timpul vostru și vă vor pretinde marea cu sarea pentru nimic.
Prin asta, desigur, nu sugerez să supralicitați și să pretindeți voi mai mult decât puteți oferi. Evident că, dacă pretențiile depășesc aptitudinile, nimeni nu vă va lua în serios niciodată. Și, chiar dacă adori să bravezi, poți fi lucid și-ți poți evalua corect performanțele.
Însă, dacă voi nu vă respectați, nimeni nu o va face în locul vostru. Dacă voi vă vindeți pe doi bani, veți fi tratați ca niște oameni de doi bani. Dacă voi tratați un angajator ca pe un vechil de pe moșie și nu ca pe un partener de afaceri căruia îi furnizați un serviciu remunerabil cu suma S, nimeni nu e de vină că acesta vă va privi ca pe niște sclavi.
Și nu în ultimul rând: dacă ești bun în domeniul tău, ești o achiziție de valoare. Asumă-ți asta. Dacă nu ești bun? Reorientează-te profesional. Vei găsi, garantat, un domeniu în care să poți excela. Dar nu mima nici o clipă că, pentru tine, nu contează cum ești recompensat. Dacă tu nu ceri nimic, oamenii vor deduce că nu vrei nimic. Și numai tu vei fi de vină pentru oceanul de frustrări care se va naște pe măsură ce discrepanța dintre tot ce ai oferit și tot ce (n-)ai primit (că n-ai cerut) se va adânci.
