"Dumnezeule, nu suport fasolea!" "Tu faci mofturi, iar copiii săraci din Africa n-au ce să mănânce!" "Pffff, iar mi-ai cumpărat un trening roz cu paiete? E absolut oribil!" ""Tu faci nazuri, dar copiii săraci din Africa s-ar îmbrăca în el într-o secundă".
Dincolo de faptul că e cel mai ușor de combătut argument din univers: "Superb, dă-le-o lor!", argumentul copiilor săraci din Africa nu aduce nimic util, pentru nici unul dintre interlocutori și nici pentru obiectul discuției în sine.
<strong>A) Dacă o acțiune / mâncare / articol vestimentar / orice altceva e bun pentru</strong>
"Dumnezeule, nu suport fasolea!" "Tu faci mofturi, iar copiii săraci din Africa n-au ce să mănânce!" "Pffff, iar mi-ai cumpărat un trening roz cu paiete? E absolut oribil!" ""Tu faci nazuri, dar copiii săraci din Africa s-ar îmbrăca în el într-o secundă".
Dincolo de faptul că e cel mai ușor de combătut argument din univers: "Superb, dă-le-o lor!", argumentul copiilor săraci din Africa nu aduce nimic util, pentru nici unul dintre interlocutori și nici pentru obiectul discuției în sine.
A) Dacă o acțiune / mâncare / articol vestimentar / orice altceva e bun pentru tine, ar trebui să existe minim UN argument care să se refere strict la el.
"Da, mâncarea asta arată nasol, dar duduie literalmente de vitamine!" "Da, treningul ăsta e urât cu spume, dar e bumbac și poți face sport în el, când te antrenezi acasă."
Când nu găsești nici o calitate intrinsecă a unui anumit obiect, sau a unei anumite acțiuni, și unicul pretext pe care-l poți aduce în favoarea lui e că niște ființe aflate la limita dintre viață și moarte, fără apă curentă și vaccinuri, l-ar lua fără să stea pe gânduri, înseamnă, în fond, că ești și tu de acord că obiectul pe care-l oferi e absolut odios.
B) "Copiii săraci din Africa" e o formă de a ignora nevoile și gusturile celuilalt
E greu pentru unii dintre noi să înțelegem că făpturile diferite au nevoi diferite. E obositor să fim atenți la cel de lângă noi și e mai ușor să-i retezăm din start dreptul la plăceri de sine stătătoare. Cum? Modul cel mai simplu e să-l facem să se simtă prost cu sine însuși. Și cum izbutim asta? Îi aducem în fața ochilor minții imagini cu foametea globală, celebra poză cu fetița pe moarte și vulturul și eventual imagini cu o mamă rromă muribundă de foame cu zece puradei agățați de fustă.
Eu, una, refuz să mă simt vinovată pentru copiii săraci din Africa, Bora Bora sau Țăndărei, dintr-un motiv simplu: dacă adulții ăia știau că n-au resurse să-i întrețină, puteau alege, foarte simplu, să nu-i facă. OK, n-avem toți bani de prezervative; dar și cea mai rudimentară țărancă știe de metoda "scoaterii afară".
C) Comparația cu "copiii săraci din Africa" e o insultă
Dacă tu, locuitor al unei țări de bine de rău dotate cu toate cele necesare, te compari doar cu cei mai săraci și mai lipsiți de opțiuni oameni de pe planetă, înseamnă că trăiești degeaba și meriți aruncat de pe o stâncă, să nu-i fii povară nimănui.
Dacă altcineva te compară cu copiii săraci din Africa, îți transmite printre rânduri exact aceeași informație: că trăiești degeaba și că meriți aruncat de pe o stâncă, să nu-i fii povară nimănui.
Însăși autoconsolarea cu "ok, e nasol, dar copiilor săraci din Africa le-ar plăcea" sugerează o delăsare și o incapacitate de a urni lucrurile care ar merita introduse în Codul Penal. "Cetățene Ion Popescu, te faci vinovat de infracțiunea de nespălare într-o țară cu apă curentă, pe bază de argumentul copiilor săraci din Africa? Zece luni cu executare!"
D) E foarte simplu să ne lăsăm toți de muncă și să ne facem copii săraci din Africa.
Presupun că dacă argumentul ăsta, al copiilor săraci din Africa, ar fi interzis de lege, nu i-ar mai rămâne nimănui nici o scuză pentru a se mulțumi cu condiția de trântor.
