ADA SOLOMON este cel mai in voga producator roman de film. Recentul premiu de la Berlinala - Ursul de Aur pentru "Pozitia copilului" (regia: Calin Netzer, scenariu: Razvan Radulescu) - confirma afirmatia cu prisosinta. Intr-un interviu acordat Lorenei Lupu pentru revista TABU, editia de aprilie, ADA SOLOMON face o serie de dezvaluiri imprevizibile:
TABU: Cum ai trecut de la inginerie la film?
ADA SOLOMON: În anul III de facultate, a venit Revoluția. Înainte, eram studenți la zi și nu aveam voie să lucrăm. Era interzis să câștigi bani, câtă vreme statul plătea pentru tine să îți faci studiile.
ADA SOLOMON este cel mai in voga producator roman de film. Recentul premiu de la Berlinala - Ursul de Aur pentru "Pozitia copilului" (regia: Calin Netzer, scenariu: Razvan Radulescu) - confirma afirmatia cu prisosinta. Intr-un interviu acordat Lorenei Lupu pentru revista TABU, editia de aprilie, ADA SOLOMON face o serie de dezvaluiri imprevizibile:
TABU: Cum ai trecut de la inginerie la film?
ADA SOLOMON: În anul III de facultate, a venit Revoluția. Înainte, eram studenți la zi și nu aveam voie să lucrăm. Era interzis să câștigi bani, câtă vreme statul plătea pentru tine să îți faci studiile. Da, școala era gratis, dar un tânăr are nevoie de bani și pentru altele. Cât să te țină părinții? Am luat primul anunț de la radio, de agenți publicitari pentru Târgul Internațional București, la o mică firmă privată. M-am dus temporar o dată, m-am dus temporar a doua oară, apoi m-au angajat. Apoi, am mai făcut câteva târguri. A fost o școală extrem de bună pentru mine ca producător. Întâlneam parteneri din toată lumea, puteam negocia și puteam purta discuții prin care să conving că propun lucruri valoroase și că are sens să cumpere. Apoi, am trecut la o agenție de imobiliare, care se ocupa și de publicitate – în stilul firmelor de la începutul anilor 90, care făceau de toate. Cu ăștia, m-am dus să negociez un contract de transfer de minute de publicitate pe televiziune, preluate de la trustul Expres. Am avut o întâlnire și o negociere memorabilă cu Cornel Nistorescu. Eram în 92, aveam 24 de ani; el era deja o personalitate. A jucat jocul ăsta cu mine până la capăt, apoi a zis: „Îți dau contractul ăsta cum îl vrei tu; dar îți depui demisia și vii și lucrezi cu mine”. Așa a început experiența mea de agenție de publicitate, care a durat un an și jumătate. Pe atunci, agenția însemna trei oameni, care făceau și creație, și media planning, și vânzări, și PR. La plecarea mea, erau treizeci de oameni. Așa erau vremurile. Am avut un noroc extraordinar să mă formez în perioada aia. Învățam dându-ne cu capul de pragul de sus și știam ce să nu facem a doua oară. A fost o școală foarte practică. Când am plecat, aveam două propuneri: să lucrez la filiala unei agenții multinaționale care tocmai se așeza în România și o propunere din partea partenerilor noștri pe producție audio-video, Domino - Mihai Cociașu și Cristian Comeagă. Aveau nevoie de încă un om în companie. Am ales asta. Era mult mai aproape de ceea ce-mi doream să fac, iar oamenii de acolo vorbeau aceeași limbă cu mine. Acolo am crescut fantastic, înconjurată de oameni pasionați de cinema. Primul film la care am lucrat ca director de producție a fost "Asfalt tango" al lui Nae Caranfil. Nae și-a scris parte din scenarii pe biroul de lângă mine. Ne întreba din când în când dacă o replică sună bine. Era un tip cu spirit, o sursă de bună dispoziție la birou. De la operatorul Constantin Chelba pot spune că am învățat istoria povestită a cinema-ului. Am lucrat cu Ovidiu Bose-Paștina - care mă tachina fără încetare, dar cu drag, știind că am replică, cu Mircea Veroiu, cu Vivi Drăgan Vasile, care a creat, prin intermediul Fundației Arte Vizuale, o acea școală de tinere talente unde am interacționat cu studenți talentați, dornici să facă experimente vizuale: Hanno Höfer, Cristian Mungiu, Tudor Giurgiu, Radu Muntean, Titus Muntean, Alex Maftei, Radu Igazsag. Și, desigur, Alecu Solomon.
...CONTINUAREA interviului numai in TABU, editia de aprilie, acum la toate punctele de distributie a presei!