Lifestyle· 6 min citire

Adoptați un câine. Acum, cât mai e în viață.

catel

catel

Tabu
Scris de Tabu Publicat: 17 oct. 2013, 11:38

În cele două sedii ASPA, a început numărătoarea inversă pentru câteva sute de animale adunate de pe străzi, înghesuite, terifiate. În paisprezece zile, dacă nu sunt solicitați, vor fi uciși cu toții, mici sau mari, de la puiuți nevinovați cu boticuri catifelate la câini bătrâni și blajini. Dacă aveți o curte unde mai încape o ființă, dacă ați tot meditat până acum că parcă v-ar plăcea un animăluț, dar nu știați sigur, ACUM e momentul să acționați. În două săptămâni, va fi prea târziu. Nu-i veți face bine doar animăluțului căruia îi dați o șansă la viață. Cel mai important beneficiar veți fi

În cele două sedii ASPA, a început numărătoarea inversă pentru câteva sute de animale adunate de pe străzi, înghesuite, terifiate. În paisprezece zile, dacă nu sunt solicitați, vor fi uciși cu toții, mici sau mari, de la puiuți nevinovați cu boticuri catifelate la câini bătrâni și blajini. Dacă aveți o curte unde mai încape o ființă, dacă ați tot meditat până acum că parcă v-ar plăcea un animăluț, dar nu știați sigur, ACUM e momentul să acționați. În două săptămâni, va fi prea târziu.

Nu-i veți face bine doar animăluțului căruia îi dați o șansă la viață. Cel mai important beneficiar veți fi chiar voi, cei care l-ați adoptat. Iată câteva motive.

A) Animalele de companie sunt un excelent tratament pentru depresie.

Cercetătorii - nu cei britanici, ci cei de la UCLA, de data asta - au arătat că iubirea simplă, necondiționată, pe care o oferă un animal e antidotul perfect pentru relațiile fragile, subminate de conflicte și orgolii, pe care oamenii le au cu semenii lor. Mai pe șleau: câinele nu urlă la tine că te uiți la alți câini, că ai un salariu mai bun decât al lui sau că te-ai îngrășat, sau te miri ce alte cretinisme monstruoase mai născocesc oamenii ca să-ți macine încrederea în forțele proprii. Câinele se bucură, pur și simplu, de prezența ta.

Permiteți-mi să vă traduc un fragment de pe acest blog.

"În ziua în care m-am întors acasă, după ce fusesem internată pentru terapie, corcitura mea labrador / chow  s-a lipit de mine în pat, în timp ce plângeam. Mi-a văzut privirea înfrântă și mi-a lins lacrimile.

Am fost uimită că această ființă era capabilă să-mi ofere empatia după care tânjeam atât de intens din partea prietenilor apropiați și a rudelor. Era ca și cum ar fi putut citi gândurile jalnice și triste care mă făceau atât de neputincioasă, și voia să-mi transmită că sunt demnă de dragoste chiar și în toiul suferințelor."

E senzația pe care orice posesor de animale o cunoaște atât de bine. Și această senzație e exact motivul pentru care iubitorii de animale devin furibunzi când se trezește câte un prost, care nu doar că n-a oferit vreo fărâmă de iubire vreodată cuiva, dar care, de obicei, e din fabricație incapabil de orice gest cât de cât uman, să spună: "Da' de ce să-i eutanasiem? E scump! Dați-le sticlă pisată!"

Dau și un exemplu din viața mea personală: înainte ca fratele meu să se însoare, mama nu prea știa că exist. După ce s-a însurat, a început să mi se plângă mie (ha!) că se simte singură. Mi-am înghițit reacția naturală de "trebuia să te gândești la asta în toți anii în care nu m-ai susținut" și i-am dus un câine. De când îl are, mama a devenit o ființă cu care se poate discuta. Pentru că

B) Animalele de companie te vindecă de egocentrism 

Există oameni care sunt halucinant de concentrați doar pe ce vor ei de la prietenii și rudele lor, care știu mai bine ce trebuie respectivii să facă, care dețin calea, adevărul și viața și cărora n-ai nici o șansă să le transmiți ideea că orice relație interumană e, basically, o preocupare reciprocă pentru celălalt. "Dar eu mă preocup de tine!", urlă egocentricul. "Te preocupi de ce ar trebui, în mintea ta, să fac și să vreau eu, nu de mine. Cu mine, persoana reală, n-ai niciun fel de relație." Americanii au o expresie foarte ireverențioasă pentru genul ăsta de om: "his head up his ass". Adică, cu capul înfipt în propriul orificiu anal.

Oamenii de acest tip ajung, în timp, foarte singuri, pentru că lumea normală se satură de verdicte, porunci și instrucțiuni lipsite de orice urmă de... oh, well, iubire, în măsura în care acceptarea, cred eu, e cea mai sinceră formă a iubirii.

Animalele de companie au un efect miraculos asupra acestui gen de om. Îl învață că e important să ții cont de nevoile altora și că preocuparea față de alții te îmbogățește. Când am auzit-o prima oară pe mama zicând "Da, mi-a spart vaza, dar s-a uitat la mine cu ochii ăia mari și triști, și n-am putut să nu-l iert" am rămas tablou. Era pentru prima oară în  istoria neamului când remarca ochii mari și triști ai altei ființe.

C) Animalele de companie combat sedentarismul. 

Să fim sinceri cu noi înșine. Suntem o generație de leneși siniștri. Ajungem acasă, ne trântim pe canapea, desfacem o bere și ne băgăm la un joc pe calculator / un film porno / o chatuială cu te miri cine. Apoi ne plângem că avem un fund cât China comunistă și luăm tablete minune cu concentrat de piatră de lună măcinată în a treișpea zi după sânziene, cu ficat de iepure mov și esență de baobab pitic bătut de vântul de sud-est, să slăbim o sută de kilograme în trei zile.

Ei bine, fie că ai câine și-l plimbi de două ori pe zi, fie că ai pisică și te joci cu ea de-a prinselea prin casă, cert e că scoli osemintele de pe canapea și le miști. Nu se depun slăninile pe tine în același ritm. Alergi, te joci, te menții în formă. Și te și distrezi în timpul ăsta.

D) Animalele de companie combat alergiile. 

Înțelegem greșit alergiile. Ne apărăm în exces de orice, iar rezultanta e un sistem imunitar care nu recunoaște nimic și cade răpus la nivel elementar de orice bacterie mai înfiptă. Copiii care cresc cu câini și pisici au sistemul imunitar mai bine dezvoltat, arată un studiu publicat de Time. Iată-l. Deci, dacă rămâi gravidă și vine vreo băbăciune din familie să-ți explice pe un ton atoateștiutor că trebuie să renunți la animal, arată-i degetul.

E) Animalele de companie înlocuiesc cu succes cocaina. Fără sevraj. 

De ce e cocaina regina plăcerii? Pentru că stimulează producția de serotonină și dopamină în creier. Exact același efect îl are alintul afectuos al unui animal - dar fără a declanșa mecanismele periculoase de inhibare a absorbției dopaminei, care, pe termen lung, duc la diminuarea producției de dopamină - pe românește, fericirea din timpul consumului de droguri este urmată de o jale atroce, responsabilă pentru dependența psihică.

Cu alte cuvinte? Alege varianta sănătoasă și lipsită de riscuri a plăcerii - adoptă un câine. E mai avantajos pentru tine și din punct de vedere financiar.

***

Câinii colectați de ASPA pot fi găsiți aici. Pentru detalii suplimentare, sunați la 021.312.9555.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Tabu și pe Google News

Mai multe știri din Lifestyle