Accidentarea Larisei Iordache i-a împins la gînduri prea negre pe antrenorii lotului feminin de gimnastică.Șansele României la medalii olimpice se află sub călcîiul unei copile. Un călcîi dureros, din cauza căruia Larisa Iordache probabil nu va evolua la individual compus.
IN CONTINUARE, UN TEXT REMARCABIL SEMNAT de Maria Andries pe www.gsp.ro.
“Stăm rău. Larisa, din dorința de-a concura la Jocurile Olimpice, a ascuns această suferință, care a apărut după ce ne-am antrenat aici, la Londra. Îmi pare rău că nu am știut”, a declarat antrenoarea Bitang. Și dacă ar fi știut? Ar fi trebuit să
Accidentarea Larisei Iordache i-a împins la gînduri prea negre pe antrenorii lotului feminin de gimnastică.Șansele României la medalii olimpice se află sub călcîiul unei copile. Un călcîi dureros, din cauza căruia Larisa Iordache probabil nu va evolua la individual compus.
IN CONTINUARE, UN TEXT REMARCABIL SEMNAT de Maria Andries pe www.gsp.ro.
“Stăm rău. Larisa, din dorința de-a concura la Jocurile Olimpice, a ascuns această suferință, care a apărut după ce ne-am antrenat aici, la Londra. Îmi pare rău că nu am știut”, a declarat antrenoarea Bitang. Și dacă ar fi știut? Ar fi trebuit să lase acasă cea mai valoroasă gimnastă din lot. Și s-o înlocuiască, astfel încît, vorba doamnei Bitang, șansele la medalii să nu fie compromise.
“Medalii de aur”, precizează antrenoarea. Chiar și cu o Larisa în mare formă, șansele astea ar fi fost serios busculate de marile puteri și de noile puteri din gimnastica mondială. Imediat după titlul european luat de românce, Nadia a avertizat că la Jocurile Olimpice va fi alt concurs. Ea vedea România bătîndu-se pentru bronz cu China și susținea că fetele noastre au șanse foarte mici la aur în celelalte probe.
Așa că nu “stăm rău”, stăm așa cum stăteam și acum două luni, și acum doi ani. Nu s-au schimbat dramatic lucrurile în sportul românesc, încît să spunem: “Am investit, am reformat, am adus copiii în săli și acum așteptăm să plouă cu aur, la Londra!”. Nu, în sport, ca și în atîtea alte domenii, existăm din talent. Stăm la călcîiul unei copile sau la poignet-ul unui tenisman.
Explicațiile doamnei Bitang par să schițeze un alibi pentru eventualele dezamăgiri în linie din concursul olimpic de gimnastică. În primul rînd, spune ea, antrenorii nu au știut de accidentare. Nu au știut că “Picioruș” are dureri. Dacă ea le-a ascuns, ei n-aveau cum să-și dea seama. Copilul a învins sistemul! Ce-o fi și în sufletul unei puștoaice de 16 ani care urcă pe bîrnă strîngînd din dinți, zi de zi, zi de zi?
Există și varianta ca Larisa să concureze “pe durere”. Merită? Ea și antrenorii decid. Toate medaliile au o componentă de suferință, de sacrificiu, de vertebre tasate, de încheieturi măcinate, de artrite, spondilite și hernii de disc. La 26 de ani după cele patru titluri olimpice de la Los Angeles, Ecaterina Szabo ajunsese dependentă de morfină, pentru durerile la coloană. Așa se obține aurul. Fie că ne place, fie că nu.
Cu sau fără “Picioruș”, echipa feminină de gimnastică va avea cîteva zile de foc. Onest vorbind, realist, nu ne așteptăm la aur. Belu și Bitang nu au nevoie de nici un alibi. Știm că ei și-au făcut treaba. Știm că unii copii pot fi peste măsură de încăpățînați, încît să nu-ți dai seama cînd îi doare călcîiul. Știm că Larisa era “perla Coroanei”, dar poate ar fi mai bine să ne concentrăm și pe celelalte fete. Poate Sandra, Cătălina, Raluca și Diana au nevoie de încurajările și de încrederea antrenorilor. Nu de anunțul sec că “șansele noastre sînt nule”.
