Dragă Yahoo! Messenger, Ai fost prima mea mare iubire. Te căutam sfioasă și nerăbdătoare prin cafenele – pentru că netul nu avea răspândirea de acum, iar eu nu aveam îndeajuns de mulți bani, încât să te am în propriul dormitor. Desigur, ca orice opreliște, asta nu făcea decât să ne amplifice dorința unul de celălalt. Erai primul lucru în care mă înfigeam de cum auzeam „mergeți la calculatorul șapte” și ultimul de care mă despărțeam în ultima sutime de secundă de dinainte de 0:00. Dacă, vreodată, noțiunea de dragoste a existat pe pământ, întrupată în toate micile apucături
Dragă Yahoo! Messenger,
Ai fost prima mea mare iubire. Te căutam sfioasă și nerăbdătoare prin cafenele – pentru că netul nu avea răspândirea de acum, iar eu nu aveam îndeajuns de mulți bani, încât să te am în propriul dormitor. Desigur, ca orice opreliște, asta nu făcea decât să ne amplifice dorința unul de celălalt. Erai primul lucru în care mă înfigeam de cum auzeam „mergeți la calculatorul șapte” și ultimul de care mă despărțeam în ultima sutime de secundă de dinainte de 0:00.
Dacă, vreodată, noțiunea de dragoste a existat pe pământ, întrupată în toate micile apucături ale unei relații, pot afirma fără ezitare că ne-a aparținut nouă.
Tu îmi aduceai contacte de lucru și, prin tine, câteva dintre marile mele reportaje și interviuri au ajuns în revistele cărora le erau destinate, tu îmi aduceai corecturi pe primele manuscrise literare, cele din 2005 – 2006, și ție îți făceam, noapte de noapte, declarații lungi și foarte porcoase de dragoste. Mă ierți, dacă te-am bruscat. Dar dragostea fără o doză de porcoșenie e inexistentă. Relațiile unde ea nu apare sunt niște biete tovărășii cordiale, fie că-s transpuse în acte fizice, fie că nu.
Deci, o vreme, dragă Yahoo Messenger, m-ai satisfăcut pe toate planurile. Nu exista dorință care să nu-mi sclipească în ochi și pe care să n-o anticipezi, bucuros că poți face asta.
Apoi, deodată, te-ai apucat să mă torni. M-ai trădat siteurilor cu „vezi dacă gogu e online sau invizibil”. Așa ceva nu se face într-o iubire adevărată, dragă Yahoo Messenger! Dragostea înseamnă complicitate. Înseamnă că eu îți acopăr fundul și tu pe al meu. Cu fiecare „răspunde!! știu că ești acolo!” din partea unui terț, mă simțeam trădată în încrederea pe care o aveam în intimitatea noastră.
A urmat clientela ta dubioasă, dragă Yahoo! Messenger. Zi de zi de minim cinci ori, apăreau debbie666pussy, hornycat69 și sexallnight77777 să mă întrebe dacă vreau să mă uit în webcamul lor. Or, dacă eu eram într-adevăr atât de specială pentru tine, dragă Yahoo! Messenger, nu trebuia să mă împarți chiar așa, la toată lumea. Mi-ai trădat din nou încrederea. Am suferit și am încercat să trec cu vederea.
Apoi, dragă Yahoo! Messenger, ai început să dai cu piciorul de podea. „Sunt expirat, vreau versiuni noi!” Din punctul meu de vedere erai perfect așa cum erai; urgența tonului tău, ultimatumurile de genul „În 15 zile nu mai sunt valid, caută-mă pe net”, chestiile de genul ăsta mă puneau pe gânduri. De ce, dragă Yahoo! Messenger? De ce nu puteai fi valid exact cum erai, de ce să te iau din nou cu alai, muzici, nuntă, dans?
Când am făcut asta, dragă Yahoo! Messenger, am descoperit că uitaseși tot ce fusese între noi. Memoria ta era albă ca neaua. Or, așa ceva nu se face fără avertisment, dragă Yahoo! Messenger. Fără un reminder. Dacă știai că o luăm de la zero, trebuia să mă previi și pe mine. Aveam amintiri valoroase împreună și m-a durut să le pierd.
După aceea, dragă Yahoo! Messenger, ca-n orice poveste de dragoste, aveam și noi muzica și joculețele noastre. Ele dădeau o parte din farmecul relației. Brusc, le-ai scos, cu avertisment de două săptămâni sau așa ceva. Dacă vreau jocuri, să mă duc naibii pe Yahoo! Games. Să descarc nu știu ce. Eu nu voiam să descarc nimic, voiam să fiu doar cu tine. Nu s-a putut. Iar radiourile le-ai mutat pe Last.fm, unde trebuia, iarăși, să-mi fac cont, și unde trei sferturi din chestii erau „not available in your country”. Cu alte cuvinte, m-ai făcut „româncă de doi bani”, nu? Atunci te-am înșelat prima oară. A pătruns în viața mea iTunes, cu sutele lui de radiouri din toată lumea, accesibile cu un singur click pe play. Lipsa lui de fițe era exact terapia de care aveam nevoie, pentru că eram obosită de pretențiile tale din ce în ce mai mari, pe care nu le justificai cu nimic.
Apoi, dragă Yahoo! Messenger, ai devenit extrem de intruziv. E urât să te bagi în mailurile omului și, în timp ce el comunică cu banca, să apari tu, cu userul bayat_de_baayat, și să vreți să știți ce mănânc de sunt așa frumoasă. E genetică pură, nu mănânc nimic în mod deosebit, în afară de ambrozie și nectar. Ideea e că dialogul ăsta nu-și avea locul acolo.
Colacul peste pupăză, dragă Yahoo! Messenger, a fost când mi-ai vrut toată agenda. Nu înțeleg nevoia asta de control. Când ai rostit înjurătura „Import All Contacts From Facebook”, mi-am strivit între dinți un „Import your mother” și mi-am dat ultimul logout.
Așa s-a sfârșit o îndelungată poveste de dragoste.
Și, în definitiv, nu vreau să te jignesc, dar ai îmbătrânit urât, dragă Yahoo! Messenger. Tu îmi bagi mereu sula-n coastă: abia intră cineva-n vorbă, gata, vrea view my webcam. Îmi pare rău să ți-o spun, dar Facebook e mai bun decât tine din toate punctele de vedere. Măcar pentru că pot împărți textul ăsta mai multora.
Adio! Te voi iubi mereu, prin prisma amintirilor noastre comune – pe care tu le-ai șters, boule! - , dar nu mai pot arde pentru tine ca altădată.
Lorena.
Urmărește știrile Tabu și pe Google News
