Interviu Asif Kapadia, regizorul filmului "Senna"

ÎN EXCLUSIV ITATE PENTRU DVD 1:1 INTERVI U CU ASIF KAPADIA  ( REGIZOR)

Asif Kapadia  e un cineast britanic care a regizat mai multe filme premiate, inclusiv The Sheep Thief (1997),  câștigătorul locului 2 la Prize Cinéfondation  pentru scurt metraje la Festivalul de Film de la Cannes și  The Warrior (2001), care a câștigat premiul BAFTA la Best British Film.  A turnat, de asemenea, thrillerul psihologic The Return  (2006),  cu Sarah Michelle Gellar  și filmul turnat  în zona arctic ă în 2007 ,  Far North,  bazat pe o nuvelă de Sara Maitland,  cu Michelle Yeoh  și Sean Bean.  Ultima sa ofertă, Senna , este un documentar uimitor care explorează dedicarea deplină a celui mai mare pilot de Formula 1 al lumii, Ayrton Senna,  urmărind ridicarea brazilianului la titlul de triplu campion mondial, în ciuda tuturor șanselor, înainte de moartea sa tragică de la Grand Prix-ul de la San Marino din 1994. Filmul e produs de James Gay-Rees  și Manish Pandey  și este primul film documentar de la Working Title. Senna  a câștigat premiul publicului World Cinema Documentary  în 2011 la Festivalul de Film de la Sundance de anul acesta...

Ați avut parte de reacții fără precedent în urma faptului că ați dus filmul în jurul lumii și la Sundance?

Lumea spune că filmul e o inspirație. Mulți oameni spun că e ceva deosebit în călătoria  sa: că nu  a renunțat niciodată. A mers înainte și asta au spus-o mulți oameni.  La asta a reacționat  lumea. Te îndrăgostești de el. Alții spun lucruri ca: "Mă faceți să mă îndrăgostesc de el, după aia îl luați." Și e interesant când e prezentat unui public american, de pildă, pentru că mulți  dintre ei au o călătorie mai mare de  străbătut: nu știu cine e, nu știu unde se duce, dacă o să câștige și ce se întâmplă la Imola.

Cât din povestea lui Senna  știai înainte să semnezi contractul?

Îl știam pe Senna și vă zusem rivalitatea cu Prost. Sunt mare fan sport și  ăsta era atât de diferit de tot ce făcusem  până atunci, încât am fost interesat. Lucrurile diferite mă intrigă întotdeauna.

Când ai venit la bord, producătorii își închipuiseră  alt fel de documentar, cu inserturi  de  interviuri...

Înainte să vin la bord, se agrease asupra unui documentar mai convențional; vreo 45 de minute de arhivă, 45 de interviuri. Dar când am  început să montăm filmul,  instinctul ne-a spus  că,  de fapt,  nu aveam nevoie de interviuri. Când am rămas cu 3 ore de film, am încercat să predau armele și să spun  povestea așa cum trebuie și cred că toată lumea a fost de acord. Dar aveau încă emoții pentru că cineva putea veni să spună în 20 de secunde ceva ce nouă ne-a luat secole să  arătăm vizual. Așa că totul a fost foarte dificil.

Ai idee câte ore de imagini ați scanat pentru film?

Am văzut multe, multe mii de ore. Numărul de hard discuri, gigabyți și memorii  a sărit din grilă. Și, pe deasupra, au fost atât de multe pe care le-am văzut pe repede înainte. În arhiva F1 la care Bernie Ecclestone ne-a dat acces pentru prima oară, ne-am uitat la 20 de casete pe zi, care se poate să fi avut două ore pe repede înainte să apară Senna.  Și mai erau interviuri de o sută de minute în portugheză. A trebuit  să le scoatem, să le traducem și să trecem printr-un transcript ca să obținem câteva propoziții  geniale pentru noi. Asta a fost natura muncii  noastre, am văzut multe.

Ai avut un moment de epifanie cât ai făcut cercetările pentru film, când ai știut că ai ceva special?

Când am arătat prima oară un montaj cu imaginile de pe  YouTube la  Working Title, chiar la începutul proiectului, am folosit tot ce aveam, tot ce Manish avea pe raftul de cărți, casete vechi, orice. Când am folosit imaginile și le-am încărcat și le-am montat, a fost primul moment în care ne-a dat seama că ar merge. Că ar merge fără interviuri, dar a durat foarte mult până am văzut niște materiale care puteau înr-adevăr funcționa. Chiar  și imaginile pe care le-am avut la început, cele de pe YouTube, le-am arătat prietenilor și lumea a început să plângă. În cele doar 11 minute era rivalitatea cu Prost, ei certându-se, cursa de la Imola și înmormântarea, așa că erau momente cheie pentru film. Și aveau și umor, ceea ce era interesant și un aspect destul de important.  Am știut de la început că aveam nevoie de umor. Pentru a face filmul mai emoționant și pentru a plăcea, trebuie să râzi.

Când montai cele 11 minute ca să le arăți celor de la  Working Title, Manish conturase deja povestea așa cum urma s-o spuneți?

Nu cred. Avea o schiță înainte să vin eu la bord care avea vreo 20 de pagini, dar care era mult mai mare, o narație mai generală despre Formula 1 cu patru piloți diferiți. În timp ce dezvoltam povestea, montând unul câte unul, am renunțat la ceilalți piloți. Interesant era Senna. Era foarte simplu. Dar, de asemenea, spunând povestea lui Senna, n-am vrut să fac ca doar  pentru că oamenii au scris cărți  și au subliniat incidente faimoase, să introducem asta în film. Ăsta a fost un dezacord constant când discutam  de faptul că toată lumea știa anumite lucruri pentru care Senna era renumit, dar dacă arătau îngrozitor, nu urma să le introduc în film.

Care ar fi un exemplu bun în acest sens?

Lumea spunea: "De ce nu introduceți tura lui Senna de la Donington, cea mai faimoasă dintre toate, din 1993?" Dar în momentul ăla al poveștii, chiar când a câștigat cele trei campionate mondiale, a apărut tehnologia, noile chestii Williams. Nu era  momentul să spunem că făcut o tură de pistă grozavă. Asta îi  submina realizările, iar în i maginea de ansamblu, momentul ăsta apărea de multe  ori la vizionări, de la fani, pentru că toți citiseră sau văzuseră asta. Am spus: "Da , dar arată ca naiba. N-arată bine. E  Donington, cu vremea englezească, și nu era nimeni acolo; filmările sunt foarte proaste și trebuie să ne gândim la linia poveștii. În momentul ăla al poveștii, încercam să evităm partea cu pilotajul, ca atunci când ajungeam la Imola, să nu fi fost în mașină de mult timp. Procesul de a lua o decizia a fost întotdeauna foarte lung pentru tot.

Când asamblați imaginile, dintre care multe nu sunt văzute, a existat o parte de cercetare de care ești deosebit de mândru?

Există un moment în care Senna conduce în mașina lui prin jurul Monaco-ului pentru prima dată și-l auzi vorbind despre cum este ca un drog. Spune: "Nu conduceam conștient, eram în altă  parte."  Acesta e un interviu celebru luat de jurnalistul canadian Gerald Donaldson. E menționat în fiecare carte. Lumea vorbește de el constant deoarece e  vorba de sentimentul acela al corpului său care nu face nimic conștient, ci ia decizii la 320 km  pe oră. E foarte faimos, dar nu exista nicio casetă cu asta. Așa că ne-am întâlnit cu jurnalistul și am vorbit cu el, și ne-a spus că s-ar putea să aibă o casetă pe undeva. Nimeni n-a mai auzit caseta aia. Oamenii au tot vorbit despre povestea asta, dar nimeni nu l-a auzit pe Senna spunând-o. Apoi Donald  s-a întors după câteva luni și ne-a trimis-o și am avut caseta respectivă, una  din alea vechi.

Ai putea da interviul complet  pe DVD-ul cu filmul?

Păi tocmai. Nu numai că am folosit o  parte mică în film, dar deoarece a fost  un interviu lung, îl avem pe DVD – interviu pe care nu l-a auzit nimeni. E un interviu fantastic î n care Senna vorbește detaliat despre ce înseamnă pentru el.  A fost luat chiar după ce s-a descalificat în 1989, deci era cu moralul scăzut, punând la îndoială pilotajul . E o bucată foarte, foarte interesantă pentru că am văzut interviuri cu el de mai înainte de când era încă un inocent fericit, dar acesta e din momentul în care fusese eliminat în mod parșiv din Campionat și a început  să-și pună întrebări vizavi de oamenii din spatele sportului, ce însemna pentru el și dacă mai putea  face asta.

De unde ai imaginile cu Senna filmate acasă, de la familia lui?

Toate imaginile folosite sunt de la fratele lui, Leo. Familia a fost uimitoare. Manish a fost omul de legătură principal , dar i-am luat interviu lui Viviane, sora lui, de mai multe ori și ne-am întâlnit și cu mama lui Senna, Neyde; l-am cunoscut pe Jani (nepot); am întâlnit-o pe Bianca, nepoata lui; pe Leonardo, fratele lui și pe cel mai bun prieten al lui. Am vorbit cu Bruno (alt nepot), pe care am ajuns să-l cunoaștem bine. Singura persoană căreia nu-i place să dea interviuri este tatăl lui. Cred că James și Manish s-au întâlnit odată întâmplător cu el într-o parcare de mașini, dar el nu prea dădea  interviuri și n-o făcu se de ani de zile. Toată povestea e apăsătoare chiar și după atâția ani. Există încă multă durere.

Senna era un  outsider, cam ca personajul tău din  The Warrior. Asta  e probabil o temă care te interesează?

Cred că există ceva acolo. Mai există multe teme similare  în alte proiecte pe care le-am făcut, inclusiv în filmul ăla: o persoană care trăiește în împrejurări extreme. Mai e și filmul făcut  în zona arctic ă (Far North). Fie că sunt  în zona arctic ă, fie că sunt în lumea curselor de mașini, personajele se pun la încercare înfruntând mediul și peisajele în care se află.  Ideea outsiderului și a călătoriei spirituale e alt lucru care mă interesează. Da. Iar Senna nu e  pe față băiatul bun; există și nuanțe de gri. Nu e personajul  previzibil, blond cu ochi albaștri. Arată uimitor și e uimitor de interesant, dar are cu siguranță o latură extremă. Asta mi se pare foarte interesant la un personaj.

Legătura sa spirituală, mai ales cu viața sa din spatele volanului este viu captată în acest film...

De-asta îmi place de el. Mă trag dintr-un mediu religios. Asta nu înseamnă că doar pentru că ai avut experiența asta, nu faci lucruri un pic discutabile. Viața e complicată și balansarea acestor lucruri îl definește, de fapt, pe Senna. E vorba de el care avea credință, dar s-a ciocnit de altcineva înadins. Cred  că asta face  povestea interesantă, pentru că răspunsurile vin la urmă. Vorbește de Dumnezeu în mod strălucit, atât de elocvent în a doua sa limbă, spunând: "Nu înseamnă că nu sunt muritor, nu înseamnă că nu mi-e frică doar pentru că cred în Dumnezeu" și apoi tragedia modului în care a mur it, într-un accident fatidic. Ar fi putut evita acel accident. La sfârșit arată atât de trist, atât de neîndrăgostit de sportul lui, de pilotaj, și e înconjurat de corupție. Și, din păcate, nu poate pleca. Nu poate renunța. Nu știu de ce, dar cred că în asta constă succesul filmului.