Interviu cu Captain America

Cum ți-ai intrat în formă pentru rol?

M-am antrenat din greu. Metabolismul meu se mișcă cu un milion de mile pe secundă, așa că a trebuit să mănânc mult ca să iau în greutate și să fac mușchi. N-am avut nicio zi de respiro și nicio zi în care să mă antrenez mai ușor. Am avut un antrenor de la Londra care zbura la Boston pentru mine, pentru că aveam filmări la „What’s Your Number”. Mai bine de trei luni ne-am antrenat împreună timp de 90 de minute în fiecare zi. A fost dificil, dar îmi place să fac mișcare chiar și atunci când nu mă pregătesc pentru un film.

Care au fost provocările fizice?

(râde) Să intru și să ies din costumul Captain America. Chiar m-a făcuit să-mi fie dor de filmele în care porți doar haine normale. Costumul este foarte împovărâtor și nu era ușor să merg la toaletă din cauza tuturor straturilor. Puteam să merg, dar era complicat.

Care a fost cel mai tare decor?

Mi-a plăcut să văd laboratorul în care Steve Rogers intră, este injectat și devine Captain America. Am văzut schemele decorului în biroul de producție înainte să accept să joc în film și m-am gândit „Pun pariu că asta o să arate foarte tare!” – și chiar așa a fost. Știam că va fi o scenă amuzantă de filmat și de văzut. Mi-aduc aminte că în prima zi în care am ajuns pe platou mi-am spus „Wow, asta e grozav!”

Cum te-ai simțit atunci când ai primit un rol atât de râvnit?

A fost și bine și rău. A fost captivant și ți se deschide o lume de posibilități și de oportunități cu un rol ca ăsta, dar este și o presiune foarte mare și multe emoții. E o responsabilitate foarte mare. Ca actor îți dorești ocazii ca asta, dar dacă filmul devine un hit sunt o grămadă de probleme și dacă e un dezastru sunt alte probleme. E o adevărată dihotomie.

Îți pare rău că i-ai spus unui journalist american „Dacă filmul are succes sunt terminat, dacă filmul e nasol, sunt terminat”?

Puțin, da. Trebuie să ai grijă la ce spui, pentru că oamenii iubesc citatele ca ăsta și pot fi scoase din context. Sentimentul era corect, limbajul nu era cel potrivit. Ceea ce voiam să spun e că dacă filmul nu are succes, eu fiind imaginea lui, asta îmi va afecta cariera. Și dacă e un succes de casă enorm există un alt set de probleme cărora trebuie să le fac față – pierderea anonimatului și toate neplăcerile care vin cu faima. Apoi mai sunt dedicarea, responsabilitatea și presiunea altor filme viitoare din franciză.

Îți surâde ideea de a fi imaginea unei francize?

(râde) Dumnezeule, nu! Cui i-ar plăcea așa ceva? Bine, cred că unora le-ar plăcea, dar mie nu-mi place nici să am rolul principal în filme. Cum am mai spus, nu sunt genul care să fie atras de mirajul faimei. Îmi place să joc și n-o să mă prefac că nu-mi plac banii care vin la pachet cu asta, libertatea pe care mi-o oferă ei și lucrurile pe care pot să le fac cu banii pentru oamenii pe care îi iubesc. Îmi pare rău doar că actorii de teatru nu sunt plătiți la fel de bine, pentru că dacă ar fi, asta aș face. N-ar trebui să spun asta pentru că iubesc să joc în filme, dar urăsc celelalte lucruri care vin cu asta. Nu mă plâng, pentru că asta fac în continuare. Știi cum e, ți-ai făcut patul și trebuie să dormi în el, dar dacă ești imaginea unei francize nu te poți ascunde de faimă. Ar fi nasol să nu poți ieși din casă, să nu-ți poți duce copiii la un meci. Alea sunt lucrurile pe care vreau le fac mai târziu în viață și pe care încerc să le apăr acum.

Se pare că ai o problemă cu celebritatea…

Asta deoarece încă învăț cum să-i fac față. Am văzut o mulțime de actori care se comportau într-un fel și apoi, când îi lovea celebritatea, se schimbau. De asemenea, trebuie să fii tot timpul cu garda sus. Am înjurat în fața unui jurnalist și acum înjurătura a rămas  în reviste pentru totdeauna. Or eu nu vreau să fiu ținut minte așa. Vreau să fiu sincer și să fiu eu însumi, dar nu pot. Sunt obstacole delicate de depășit, dar nu poți să știi dinainte care sunt.

Erai un fan al desenelor Marvel și dinainte de film?

Cunoșteam foarte bine universal Marvel. Pe vremea Fantastic Four îmi făceam încă temele, așa că știam cine e Captain America. N-am fost un mare fan al benzilor desenate în tipul adolescenței, dar acum am devenit cu siguranță unul.

Care sunt filmele tale Marvel preferate?

Mi-a plăcut foarte, foarte mult Iron Man și X Men. Acelea au fost niște filme fantastice. Au avut niște povești foarte bune și s-au luat în serios. Chiar dacă scoteai elemental super eroului, tot au o intrigă interesantă și personaje complexe. Nu sunt prea ușoare sau drăguțe. Sunt filme dure, serioase.

Cum urmărești filmele acasă?

Îmi place la nebunie să urmăresc filme din intimitatea căminului meu. Casa mea din Boston are un ecran TV mare și system soround. Să mă uit la filme este activitatea mea preferată și iubesc Blu-ray – calitatea este pur și simplu extraordinară.

Asta înseamnă că fanii îți pot privi cu un ochi critic toate mișcările sau pot da freeze frame la cadrele în care ești la bustul gol…

(râde) Dacă oamenii sunt preocupați cu asta, înseamnă că nun e-am făcut treaba cum trebuie. Dacă își fac griji că mi-a rămas ceva între dinți, atunci poate filmul nu e chiar atât de grozav. Dar îmi plac toate caracteristicile suplimentare, în speciale making-of-ul. Chiar și în calitate de persoană din interiorul industriei, mă fascineată cum se fac lucrurile astea.

Cum te simți atunci când te vezi pe ecran?

M-am uitat mereu la filmele mele când erau gata, pentru că sunt încântat să văd produsul final. Am mai spus asta, dar a face un film seamănă într-un fel cu a face un cadou cuiva fără să știi despre ce obiect este vorba. Tu îți joci rolul și apoi pleci fără să vezi imaginea completă, ca să spun așa. Apoi echipa de postproducție se apleacă asupra lui timp de 6 sau 8 luni și în cele din urmă vezi și tu filmul. Încerc să îl văd de una sau două ori și apoi renunț, pentru că cu cât văd de mai multe ori ceva ce am făcut, cu atât mai critic devin.