Interviu Sung Kang (Han Lue), "Furios și iute 5"

Ce anume are franciza " Furios și iute"  de e atât de îndrăgită în toată lumea?

Cred că e o combinație de două lucruri: e un film simplu de weekend cu popcorn în care poți să evadezi. Numărul doi: are o temă simplă. Cred că aproape fiecare dintre părți are o temă simplă, și anume loialitatea dintre frați. Există  o idee esențială a integrității în mesaj și cred că e un mesaj de care se poate lega oricine în lume. E  antrenant, cu un mesaj simplu.

Atracția arată foarte bine între voi pe platou. E distractiv să joci atracția asta între bărbați?

Da, este. E plăcut pentru că am avut timp să ne cunoaștem  în afara filmărilor . Cred că e foarte important să existe o atracție organică și sinceră. Nu poți improviza prea mult. E plăcut să-i cunoști pe băieții ăștia și cred că ăsta e luxul de a fi într-un film de la cap la coadă. Ai șansa să te împrietenești și să înveți de la celălalt. Fiecare dintre noi ne tragem din diferite pături ale societății și avem experiențe diferite, dar venim aici și treaba noastră e să ne îmbunătățim unul pe altul. Așa că avem camaraderia aia frățească și apreciem că în filmul ăsta am avut luxul de a ne face prieteni.

Crezi că există dezavantaje la a ajunge să vă cunoașteți așa bine?

Poate dacă personajele erau diferite, dacă eu îl uram pe Tyrese (Gibson), de pildă, sau dacă el era personajul negativ, dar cred că  prietenia ajută personajelor pentru că trebuie să fim uniți. Trebuie să ne putem înțelege fără cuvinte, dintr-o privire, o glumă  – dacă făceam o glumă în afara camerelor, funcționa și în fața lor. Așa că pentru filmul ăsta, prietenia e un avantaj.

E limpede că și filmul ăsta e despre mașini. Ai o mașină preferată?

Îmi plac cele  clasice. În filmul ăsta, trebuie să întâlnesc mulți oameni care aduc mașinile. N-am fost niciodată în mașini când eram mai tânăr, dar am ajuns să apreciez cu adevărat mașinile americane "musculoase". Cred că în al treilea film, am avut un Fastback Mustang din '65. Mă uit la mașină și chiar reprezintă America. Poate e pentru că îmbătrânesc, dar apreciez mașinile vechi mai mult.

Aveți mașini clasice în film, nu-i așa?

Da, mașina lui Dom e un Charger . E o mașină foarte puternică. În celelalte filme, cred că mașinile au fost vedetele filmului, dar deoarece personajele din filmele antecedente revin, ăsta devine un film despre personaje cu scene ample de acțiune. Așa că s-a îndepărtat de la formula tradițională, dar cred că fanii o să fie foarte surprinși și fericiți.

Poți să ne vorbești un pic despre personajul tău din film, pentru că ultima oară când te-am văzut erai mort!

Mort, da. În filmul ăsta, o să puteți vedea de unde-și trage Han filozofia. În  Tokyo Drift,  are replici ca: "Nu contează câți bani ai, genul de oameni cu care te înconjori te face cine ești." Cred că datorită atracției dintre personaje, frăția, sprijinul acordat unul altuia, lecțiile pe care Dom i le dă lui Han, vezi evoluția seminței plantate pentru viitoarea sa filozofie.

Crezi că franciza a influențat jocurile video ca  Grand Theft Auto  sau crezi că e invers?

Nu știu. Nu joc jocuri video, dar știu Grand Theft Auto.  Nu știu dacă filmul ăsta are vreo influență, cred că îl completează. Copiilor și oamenilor care joacă jocuri le plac mașinile. Toată lumea are o mașină de vis. Adaugă la asta adrenalina de a o fura, băieții buni, băieții răi, oricare ar fi partea pe care te hotărăști să o joci, și cred că o completează. Nu sunt sigur dacă o influențează. Poate influențează genul de mașină pe care vrei să-l conduci. Să sperăm că avem o influență pozitivă: dacă ai de ales între a juca personajul negativ sau pe cel pozitiv care fură de la cei negativi și dă la săraci, poate asta e contribuția noastră. Să sperăm că copiii vor vedea genul ăsta de filme și vor spune: "Pot să fiu cool, fiind și băiat bun." Despre asta vorbeam înainte, de teme simple.

Cu toți fanii din lume și o franciză care există de 10 ani, simți presiunea de a face o nouă parte, a cincea, foarte bună?

În fiecare film la care iau parte simt presiunea asta. Pun presiunea asta asupra mea, dar mă simt foarte încrezător deoarece suntem conduși de oamenii potriviți, de la Universal, care sprijină filmul cu tot ce pot. Avem un regizor minunat, pe Justin Lin, cu care am avut norocul să lucrez la patru filme deja. Chiar nu-mi fac griji cu filmul ăsta. Și în ăsta avem personaje noi:  The Rock, Dwayne Johnson, care o să adauge farmecul său. Cred că toate eforturile și munca depusă de toată lumea dă rezultate și cred că fanii o să fie foarte fericiți. Eu nu pot decât să-mi fac treaba cât mai bine și să binedispun fanii.

Poți vorbi de o anumită secvență de acțiune pe care fanii o s-o adore?

Da, cred că o să le placă mult secvența de la final cu cursa dintre  Dom, Brian, Roman și  Han, și deoarece toți venim din filme diferite și avem toți un stil diferit de a conduce. Cred că fanii au personaje preferate diferite de-a lungul francizei, așa că vor ține cu ce personaj sprijină ei. Asta e distracția, scena ușoară din film, și e numai pentru fani. E foarte palpitant. Ăsta o să fie foarte bun.

L-ați turnat deja?

Da, în Puerto Rico.

A fost ușor de făcut?

Aspectul cu șofatul? Pentru mine e ușor pentru că sunt doar un actor și n-aș lua niciodată meritul cascadorilor . Lucrează ani de zile ca să-și perfecționeze precizia și talentul, așa că e meritul lor pentru că fac scenele credibile, deoarece s-a folosit foarte puțin ecran verde în filmul ăsta. Dar eu, ca actor, nu mi-aș asuma niciodată meritul pentru asta. Cascadorii au făcut treabă minunată și e  foarte palpitant, e grozav.

Îți aduce personajul ceva la nivel personal?

Da. Cum am spus mai înainte, are un mesaj foarte simplu. Omul are doar cuvântul său. În branșa asta, la Hollywood, întâlnești foarte mulți oameni care au mai mult, și uneori, ca oameni, suntem prinși în concurența asta, "Vreau asta și aia. Valorile mele sunt bazate pe câți bani  am sau cât atârnă statutul meu de vedetă sau cât de mare e croitorul meu." Îmi sau seama că, cu cât îmbătrânesc mai mult – ceea ce cred că e similar cu personajul Han – îmi dau seama că toate astea nu contează. Putem trece prin viață fiind regi în lumea noastră, dar trebuie să faci alegeri regești. Acțiunile tale dictează cum ești tratat de oameni. Poate ai cei mai mulți bani sau conduci cea mai scumpă mașină, dar dacă ești om de cuvânt, ai respectul meu. E atât de simplu până la urmă, dar atâția oameni trăiesc în zona gri, și exact ca Han, m-am hotărât să trăiesc cu filozofia de a trăi în alb-negru.

E greu să trăiești cu filozofia asta zi de zi la Hollywood?

Cred că devii imparțial. Cred că dacă faci astfel de alegeri în viață, până la urmă, te înconjori de alți oameni cu aceeași filozofie, așa că există o putere în numere și e doar mai ușor. Și după ce începi să elimini toate lucrurile superficiale care apasă lumea în viață, nu doar la Hollywood, ci în orice branșă, viața devine un pic mai ușoară, și, de fapt, mult mai distractivă. Când faci un pas înapoi și te uiți la toate astea, îți dai seama cât de norocoși suntem că suntem oameni în toată firea care ne prefacem ca să ne câștigăm pâinea. Nu vindecăm cancerul, nu salvăm lumea, dar avem șansa de a transmite un mesaj pozitiv fanilor, copiilor. Și de a aduce  bună dispoziție. Și de a ne bine dispune în același timp. Așa că n-o poți lua în serios.

A fost un  vis să devii actor?

Da. De când eram mic, mi-am dorit întotdeauna să fiu în filme. Dar cât am crescut – eu sunt din Georgia – aprindeai televizorul și nu găseai un actor model. Nu fac arte marțiale,  nu sunt bun la matematică, nu fac parte din Yakuza  sau Triada Chinezească. Așa că pentru a mă identifica cu fața asiatică, sau bărbatul cu față asiatică, de la TV a fost foarte greu, așa că nu credeam că e un vis realist sau o posibilă carieră. Părinții mei sunt din clasa muncitoare, așa că visul lor pentru mine și sora mea era să avem asigurare, o casă,  o carte de vizită, și să ne dea oportunități pe care ei nu le-au avut în țara lor. Ca ei să accepte sau să înțeleagă ideea de a vrea să fiu sau de a fi actor la Hollywood, era foarte străină de ei. Dar deoarece au spus și ne-au învățat întotdeauna, "Dacă tot faci ceva, fă-o cât mai bine, și fi o persoană bună cât o faci și e foarte probabil că iasă bine." Așa că am avut un sprijin bun. Lumea s-a schimbat, devine foarte globală, și lumea face uneori mișto de un film ca "Furios și iute" spunând: "E doar testosteron și mașini", dar pentru mine genul ăsta de film e important pentru că schimbă  modul în care lumea vede diferite grupuri etnice. Când lumea vede un asiatic care vorbește engleza normal, poate fi mișto, poate avea o relație inter-rasială și nu complotează să arunce toată lumea în aer cu matematici complicate sau programe de calculator, apoi încet, cu pași de bebeluș, putem schimba perspectiva lumii în mod pozitiv, mai ales pentru copiii asiatici care trăiesc în America. Cred că până la urmă, e plăcut să faci parte din moștenirea a sta, din schimbarea asta pozitivă.

Ți-e teamă să nu devină un rol tipar ?

Bineînțeles. Și de-asta n-am învățat arte marțiale, pentru că știam că dacă o să le studiez și Hollywoodul ar ști că-mi poate da astfel de roluri, mi-ar fi mai ușor să le accept. Bănuiesc că a fi distribuit în acest gen de film, oricare ar fi el, e un gen bun; când vezi un asiatic cool, care se alege cu fata, care conduce mașina, care e loial prietenilor, care are prieteni multi-etnici? Dacă ăsta e tiparul care o să rezulte din filmul ăsta, îl accept!

Ai fost nevoit să-ți asumi multe riscuri făcând filmul ăsta?

Aș vrea eu. Singurul risc... I-ai văzut pe toți mergând pe scootere pe platou? Ăsta e singurul risc pe care mi-l asum în fiecare zi. Nu noi facem cascadoriile de șofaj, doar imaginea sexy, contemplativă. Cascadorii, ei își riscă viața. E numai meritul lor. Își riscă viața. Nouă ne e ușor. Sunt foarte puține slujbe  la care pot veni în tricou și blugi, și cineva te pieptănă și te machiază și uită-te câtă mâncare! Nu e nevoie să ne facem griji cu nimic, așa că dacă ar fi să mă plâng vreodată de meseria mea, ar fi ceva în neregulă cu mine. Cascadorii vin și cad, conduc, se ciocnesc, și chiar îi admir, îi respect și le mulțumesc pentru că depun atâta efort pentru a face din franciza asta un film antrenant de succes pentru fani.

Ai întâlnit fanii din întreaga lume într-un turneu profesional? Ce fel de lucruri îți spun?

Ceea ce e cu adevărat fascinant pentru  mine, e că în anumite țări în trecut, când călătoream prin lume, lumea nu prea interacționa cu asiatici. Auzeai o replică jignitoare ca: "Hei, chinezule!" sau "Gălbejitule!" pentru că n-au existat interacțiuni. Sau "Hei, Jackie Chan!". Dar acum, când călătoresc, și alții cu păr lung călătoresc și sunt asiatici, acum auzi "Hei, Han". Nu mai enervează lumea. Nu te mai jignește, pentru că aproape că e un compliment. E plăcut să călătorești și să vezi că, încet, percepția oamenilor despre cum este un bărbat asiatic s-a schimbat și se schimbă pentru că au văzut acest film. Ce compliment uriaș, ce contribuție uriașă. Așa că oricine râde de contribuțiile acestei francize, sau de un film de acțiune, va trebui să se mai gândească deoarece e un pas uimitor înainte. Sunt foarte norocos să fac parte din asta.

Părinții tăi trebuie să fie foarte mândri.

Da, nu înțeleg. E un concept străin de ei. Mama a venit pe platou.

De unde sunt?

Din Coreea. Mama a venit pe platou și a stat la bufet cu portofelul scos și m-a aștepta t să mă întorc s-o iau. Și mi-a spus: "Hei, ție îți plac pateurile astea, nu?" Și eu i-am spus că da, iar ea a încercat să-l plătească pe tipul care era acolo. Și eu i-am spus că sunt gratuite și ea a băgat 5 în poșetă. Ideea de mâncare gratis toată ziua e complet străină  de ea.  Zicea: "De ce? De ce v-ar da așa ceva? De ce?" Deci e ceva străin de ei, e o realitate diferită. Dar cred că sunt fericiți.