Cineastul american, autor al unor filme ca Good Will Hunting, Gerry, Elephant și Milk nu a ezitat nici o clipă să pună probleme presante, care să creeze polemici înfocate. Noul său film, <strong>Promised Land / Tărâmul făgăduinței</strong>, nu face excepție. Și nu m-am putut abține, pe tot parcursul vizionării, să nu mă gândesc fără încetare la problema Roșiei Montane. La susținători și oponenți, la eterna dezbatere "foame vs. dezastru ecologic."
Unii critici îi reproșează filmului că nu e "îndeajuns de convingător", alții că e "prea tezist". Adevărul, însă, este că filmul nu-și propune
Cineastul american, autor al unor filme ca Good Will Hunting, Gerry, Elephant și Milk nu a ezitat nici o clipă să pună probleme presante, care să creeze polemici înfocate. Noul său film, Promised Land / Tărâmul făgăduinței, nu face excepție. Și nu m-am putut abține, pe tot parcursul vizionării, să nu mă gândesc fără încetare la problema Roșiei Montane. La susținători și oponenți, la eterna dezbatere "foame vs. dezastru ecologic."
Unii critici îi reproșează filmului că nu e "îndeajuns de convingător", alții că e "prea tezist". Adevărul, însă, este că filmul nu-și propune să fie nici convingător, nici tezist - ca dovadă că punctul inițial de vedere al protagonistului Steve Butler: "sunt și eu de la țară. iar dacă o regiune nu are o industrie, e ca și moartă", respectiv: "Cât câștigați voi de la ambalatorii de mazăre? O nimica toată!" (discursul din bar) e la fel de valabil ca și cel final - că exploatarea distruge, realmente, solul, fauna și flora.
Numitul Steve Butler (Matt Damon) e cel mai bun angajat al companiei Global Crosspower Solutions", exploatator de gaze naturale printr-un proces controversat numit fracking - fracturare hidraulică. Obține ieftin și repede terenuri de la țărani, și explicația acestui fapt e simplă: în cazul său, nu e vorba de un loc de muncă, ci de un crez. E sincer convins că acest lucru aduce bani regiunilor rurale, într-o epocă în care agricultura nu mai garantează supraviețuirea. Și camera de filmat stăruie obsesiv pe verdele proaspăt, neatins de poluare, dar e la fel de stăruitoare și cu amănuntele de vestimentație și echipament care subliniază sărăcia lucie.
Partenerul lui Damon în scrierea scenariului, John Krasinski, joacă rolul unui așa-zis ecologist, care vine să tulbure apele și să întoarcă orașul împotriva eforturilor micului Mesia al industrializării - pentru ca, într-un final dezamăgitor pentru frumusețea și profunzimea filmului, să se vădească a fi un coleg de corporație, plantat ca pion pentru a asigura victoria.
Din acel punct, lucrurile devin previzibile. Te aștepți ca Damon să se dezică de samavolnicii săi angajatori și să se alinieze la stilul de viață ancestral al micii localități din Pennsylvania. Și el nu-ți înșeală așteptările.
Partea frumoasă este că nici Gus Van Sant, nici eroul jucat de Damon, și nici măcar oponentul sincer al exploatării, cercetătorul pensionar devenit profesor de științe la școala din sat, excelent interpretat de Hal Holbrook, nu oferă o soluție universal valabilă de salvare a comunității. Exploatarea distruge habitatul, agricultura nu mai ține de foame. Umanitatea e în continuare în pericol. Acel gust inconfundabil al pericolului, care caracterizează principalele filme ale lui Gus Van Sant, e ultima senzație pe care o iei cu tine când ieși din sala de cinematograf.
Din acest punct de vedere, în pofida loviturilor de teatru care dăunează grav scenariului, îndrăznesc să afirm că Promised Land este un film de neratat, fie că suntem membri Alburnus Maior, angajați RMGC sau simpli cetățeni neimplicați.
