După cum spunea ieri fosta noastră colegă, Ina Țăranu-Hofnăr, ar trebui să existe un iad literar special pentru autorii ca Helen Fielding. Unul care să fie diferit de acela pentru autori netalentați și pisălogi; dar neapărat cu bonus de cazne.
Recunosc cu oarecare jenă c-am citit pe nerăsuflate seria Bridget Jones. Povestea singletoanei amuzante, blocate într-un job plicticos, supuse diverselor presiuni din partea rudelor, cunoscuților și necunoscuților care au impresia că o fată singură e, așa, ceva complet expus elementelor, a cucerit cinci continente, pentru că fix cinci continente s-au
După cum spunea ieri fosta noastră colegă, Ina Țăranu-Hofnăr, ar trebui să existe un iad literar special pentru autorii ca Helen Fielding. Unul care să fie diferit de acela pentru autori netalentați și pisălogi; dar neapărat cu bonus de cazne.
Recunosc cu oarecare jenă c-am citit pe nerăsuflate seria Bridget Jones. Povestea singletoanei amuzante, blocate într-un job plicticos, supuse diverselor presiuni din partea rudelor, cunoscuților și necunoscuților care au impresia că o fată singură e, așa, ceva complet expus elementelor, a cucerit cinci continente, pentru că fix cinci continente s-au putut recunoaște în portretul respectiv. Era o poveste despre identitate, despre convenții stupide și căutarea fericirii, despre prietenie, susținere și umor, care avea sens la București, la New York, în Melbourne sau în Tokyo.
Când Internetul a aflat noul traseu al viitoarei cărți Bridget Jones, a început să verse flăcări pe nări, pe exact cinci continente. Pentru că Helen ne-a ucis eroul. Băiatul cumsecade, de o frumusețe discretă, care poartă pulovăr cu cerbișor să-i facă plăcere unei rude în vârstă. Mark Darcy a murit. Helen, tu ce mai aștepți?
O simplă căutare de Google îți oferă explicația: Helen Fielding a divorțat recent de scriitorul Kevin Curran, dragostea vieții ei, și e acum mama a doi copii. Exact ca și Bridget. Lucru în care, din nou, femei de pe cinci continente s-ar putea regăsi, dacă...
Există două tipuri de scriitori. Scriitorii care descriu onest și impresionant lucruri care li se întâmplă lor, sau cu care empatizează intens, și scriitori care compensează prin fantezii gogonate. Mie, a doua traiectorie mi se pare neautentică, nulă din punct de vedere artistic și infantilă din punct de vedere uman. Chiar și un roman-înjurătură, cu titlul "Mu#e, Kevin!" mi s-ar fi părut o variantă mai justă din punct de vedere artistic.
Da, aș fi citit o carte cu o Bridget divorțată, care luptă vitejește să se adune. Dar o carte cu o Bridget văduvă, toată numai bravură, care are 51 de ani, dar se dă la puștani și se comportă ca o adolescentă descreierată, mersi mult, nu mă interesează. Ceea ce era frumos la Bridget, până acum, era faptul că nu brava niciodată și transforma ridicolul în sublim prin mult umor. Nu mai e cazul. Helen Fielding, ai murit pentru mine. Exact ca Mark Darcy din romanul tău cel nou.
