Oricât de simpatic mi-a fost Abdellatif Kechiche - protagonistul unui articol pe care îl veți citi în curând în noul număr Tabu, cel de decembrie - părerea mea e că Palme d'Or-ul acestui an i s-ar fi cuvenit, din toate punctele de vedere, noului film al fraților Coen, Inside Llewyn Davis.
Sunt cineaști născuți că redea drame individuale și cineaști setați pe imagini ample de viață, pe stări și spații. Cei din prima categorie îți construiesc un erou extrem de complex, cu reacții fascinante și deseori paradoxale, și-i croiesc o traiectorie demnă să-l pună în valoare și să te țină cu sufletul
Oricât de simpatic mi-a fost Abdellatif Kechiche - protagonistul unui articol pe care îl veți citi în curând în noul număr Tabu, cel de decembrie - părerea mea e că Palme d'Or-ul acestui an i s-ar fi cuvenit, din toate punctele de vedere, noului film al fraților Coen, Inside Llewyn Davis.
Sunt cineaști născuți că redea drame individuale și cineaști setați pe imagini ample de viață, pe stări și spații. Cei din prima categorie îți construiesc un erou extrem de complex, cu reacții fascinante și deseori paradoxale, și-i croiesc o traiectorie demnă să-l pună în valoare și să te țină cu sufletul la gură. Cei din a doua categorie se concentrează asupra unei lumi pe care o documentează amănunțit și nuanțat, pentru ca tu, privitorul, să te îmbibi de farmecul, spiritul, vraja, poate chiar nostalgia acelui univers.
Joel și Ethan Coen au meritul rarisim de a aparține ambelor categorii.
E greu de decis ce anume e mai seducător în noul lor film: zbaterea inutilă împotriva morilor de vânt a eroului care dă numele peliculei sau mood-ul boem evocat cu nostalgie și pastișat cu dragoste, al mediului artiștilor indie din Greenwich Village al anilor 60.
E un film actual, pentru că vorbește despre criză profundă. Financiară, artistică și personală. Poate că, dacă ar fi fost făcut acum zece ani, nu ar fi izbit atât de profund în sufletul oamenilor. Din acest punct de vedere, cred eu, criza e un lucru bun, pentru că ne / vă / îi mai scoate din culcușul de autosuficiență tâmpă, consumeristă, și ne / vă / îi obligă la lucru cu sine și cu alții. De aici, unul dintre punctele tari ale acestui film: neliniștitorul semn de întrebare legat de linia subțire dintre sublim și mediocritate.
Ca și Dave Van Ronk, un folk artist considerat figură iconică a Greenwichului, Llewyn Davis (Oscar Isaac) e un artist extrem de inteligent, cult, sensibil, talentat, carismatic și sărac lipit pământului. Nu înțelege nimic din direcția în care merge industria muzicii și nici nu se străduiește să facă un efort organizat și coerent în acest sens. Doarme pe canapelele prietenilor, ale amantelor de ocazie și ale muzicienilor pe care-i cunoaște întâmplător, face înregistrări la negru, renunțând la credite care i-ar aduce venituri regulate, călătorește cu autostopul și e silit să se mulțumească cu cântatul pe donații, la Gaslight Cafe, pentru că marele producător Bud Grossman, pe care îl vizitează în Chicago, cerându-i o audiție, îl găsește indigest și nevandabil: "You're no frontman!"
Nici lumea reală nu-i oferă soluții tânărului artist blocat într-o interminabilă iarnă geroasă și cenușie a vrajbelor lui - ca să mă dau cultă că-l parafrazez pe Steinbeck. :). Când, epuizat de șirul interminabil de eșecuri, decide să-și caute un job și să plece pe mare, hârțogăraia inutilă și birocrația stupidă îi înghit bruma de bani și-l lasă tot șomer, și tot pe stomacul gol.
Evident că fraților Coen nici prin gând nu le trece să ofere soluții. Pentru că nici viața reală nu-i rezervă nimănui vreun deus ex machina. Van Ronk însuși a murit bolnav și sărac. A rămas în urma lui muzica autentică, folk pur, emoționant, fierbinte, pe care filmul îl omagiază în toate felurile posibile. Și, poate, până la urmă, chiar în această muzică se află răspunsurile la orice zbucium personal sau social, fie că vorbim despre eroi sau despre spectatori.
Bonus de veselie: avem și aici o Odisee modernă, ca și în Oh, Brother, Where Art Thou. O Odisee nespus de hazlie, a motanului portocaliu Ulysses. Urmăriți a doua oară filmul, special pentru motan, și veți vedea o traiectorie de mare angajament. Ce m-a mirat, însă, e că Ulysses nu face pipi niciodată. Ar trebui dus la medic, la un control pentru blocaj renal.
