O descoperire recentă dintr-un sit arheologic a unui schelet datând de acum 5000 de ani arată atitudinile pe care societățile preistorice le aveau față de minoritățile sexuale. Scheletul, descoperit în luna aprilie în Praga, datează din era ceramicii cordate și aparține unui bărbat îngropat într-un cimitir rezervat femeilor.
Cercetările istorice și etnologice ajunseseră la concluzii clare despre obiceiurile legate de înmormântare. Segregarea bărbaților și femeilor în zone diferite ale cimitirelor preistorice, înmormântarea cu obiecte simbolice (vase și alte obiecte de uz casnic în
O descoperire recentă dintr-un sit arheologic a unui schelet datând de acum 5000 de ani arată atitudinile pe care societățile preistorice le aveau față de minoritățile sexuale. Scheletul, descoperit în luna aprilie în Praga, datează din era ceramicii cordate și aparține unui bărbat îngropat într-un cimitir rezervat femeilor.
Cercetările istorice și etnologice ajunseseră la concluzii clare despre obiceiurile legate de înmormântare. Segregarea bărbaților și femeilor în zone diferite ale cimitirelor preistorice, înmormântarea cu obiecte simbolice (vase și alte obiecte de uz casnic în cazul femeilor, arme și unelte în cazul bărbaților), orientarea spre vest a cadavrelor bărbați și spre est a cadavrelor femei sunt doar câteva din perspectivele pe care cercetătorii le-au considerat, fără excepție, parte a ethosului epocii culturii ceramicii cordate.
Scheletul descoperit aparținea unui bărbat, dar era îngropat alături de vase, decorațiuni și bijuterii identice cu cele găsite în morminte ale femeilor din aceeași perioadă. În plus, cadavrul bărbatului a fost îngropat cu corpul orientat spre est, fapt care indică, din nou, un obicei inedit pentru perioada respectivă, în care ritualurile erau respectate cu strictețe, iar trecerea în neființă avea un rol deosebit de important în mixul cultural al epocii.
Astfel, cercetătorii, printre care arheologul Kamila Remisova Vesinova, au tras concluzia că bărbatul era fie homosexual, fie transsexual – rigoarea ritualului nu a lăsat, după cunoștințele sale, loc de greșeli efectuate într-un ritual atât de important. Katerina Semradova face legătura între acest caz și un altul din era mezolitică, în care o femeie luptător a fost îngropată cu arme într-o zonă de cimitir dedicată bărbaților.
Lucrul îmbucurător pe care aceste descoperiri îl aduc este, pe de o parte, lipsa urmelor de violență asupra cadavrului și, pe de altă parte, acordarea acelorași beneficii și aceluiași tratament ritual ca și în cazul celorlalte morminte preistorice. Acest fapt indică în primul rând o integrare a persoanelor gay și transsexuale în societățile preistorice, dar și absența unui fond religios sau de natură populară în care situația minoritarilor sexuali să fie supusă unor restricții, abuzuri sau discriminări.
