Ce mai înseamnă „mom hair” astăzi?

Timp de decenii, părul scurt și maternitatea au fost sinonime, din diverse motive – comoditate, conveniență, însă, pe măsură ce femeile au copii la o vârstă mai înaintată, iar identitatea noastră vizuală este, de cele mai multe ori, una cu care ne simțim deja confortabil, semnificația conceptului de „coafură de mamă” începe să se schimbe.

Spre deosebire de trecut, când tăierea părului scurt („mom chop”) era aproape o regulă pentru a evita ca bebelușul să tragă de păr, astăzi multe mame își păstrează părul lung sau optează pentru un lob (long bob) până la umeri sau la claviculă.

Pe rețelele sociale (TikTok, Instagram), trendul a devenit mult mai chic. Tunsorile populare includ lobul cu straturi care încadrează fața (face-framing layers), bobul francez sau tunsorile lejer ondulate, inspirate de vedete, care oferă un aspect modern și tineresc, demontând mitul că un copil înseamnă neglijare stilistică.

Marea majoritate dintre noi ne temem îngrozitor că părul scurt ne-ar putea îmbătrâni. Așa că, strângând din dinți, ne agățăm cu disperare de lungimile care erau la modă în anii 80.

Într-o întorsătură de situație de-a dreptul tragică, părul lung – oricât de evident feminin ar fi – este perceput în prezent și ca un semn de conservatorism.

Dar de ce simt femeile cu părul lung nevoia să-l tundă scurt după ce nasc? Îmi dau seama că, într-o oarecare măsură, este vorba despre biologie. „Rollercoaster-ul” hormonal intens din timpul sarcinii aduce, adesea, un avantaj plăcut – un păr strălucitor, plin de viață și mai des decât de obicei –, dar vine la pachet și cu o realitate mai puțin îmbucurătoare: acest efect poate dispărea pe măsură ce organismul începe să se stabilizeze după naștere.

Termenul științific pentru acest fenomen este „efluvium telogen postpartum”; deși este adesea confundat, în mod eronat, cu o pierdere propriu-zisă a părului, în realitate este vorba doar despre o amânare a căderii firelor de păr pe care scalpul le-ar fi eliminat oricum, în mod natural, dacă nu ai fi fost însărcinată.

Așadar, aceiași hormoni de sarcină care, în timpul așteptării bebelușului, ți-au oferit poate un păr mai bogat și mai plin de vitalitate, sunt și cei responsabili pentru faptul că, la aproximativ trei luni după naștere, părul începe să se rărească. În cele din urmă, cantitatea totală de păr pierdut este cam aceeași, însă faptul că acest proces are loc într-un interval mai concentrat poate fi alarmant.

Evident, ar trebui să nu-ți mai faci griji și să rămâi la ce-ți place ție. La urma urmei, asta înseamnă să fii femeie: să faci exact ce vrei, pentru că, în sfârșit, nu-ți mai pasă de părerea celorlalți. Mai ales a tinerilor.