Celebritățile trebuie să se trateze de frumusețe

Frumusețea pare la îndemâna tuturor, dar în același timp intangibilă. Ce reprezintă de fapt frumusețea? Suntem învățați că frumosul e un raport exact al trăsăturilor fizice. Cine îl impune? Aparent societatea. Dacă Rembrandt evidenția frumusețea unui corp voluptos ca fiind idealul feminin al acelei vremi, în prezent 90-60-90 au devenit coordonatele perfecțiunii. Un prezent al chirurgiei estetice, al genelor false, al extensiilor de păr, al lentilelor de contact colorate... un prezent în care oricine are șansa de a fi ideal.

Poate cele mai presate de a fi perfecte sunt celebritățile. Sunt considerate modele, lideri de opinie și de aceea, aproape că nu le este permis să nu fie perfecte. Ce influență are idealul impus asupra psihicului și cum suntem educați să înțelegem frumosul, am aflat de la psihologul Cristina Călărășanu.

Tabu: Încă din copilărie vrem lucruri frumoase în detrimentul celor mai puțin aspectuoase, chiar dacă, poate sunt mai puțin utile sau distractive. Care e raționamentul? Suntem educați să alegem un anume frumos?
Cristina Călărășanu: Se întâmplă asta pentru că încă de când suntem foarte mici toate lucrurile se împart în urâte și frumoase, cultivarea simțului estetic începe de foarte devreme, încă de când fetița este dornică să o imite pe mama ei și să se îmbrace la fel, să se aranjeze la fel, să fie la fel de frumoasă. Frumosul este însă foarte mult un tipar, care de cele mai multe ori reflectă un model îndelung șlefuit și nu o realitate. Toate imaginile care ne arată cum să fim frumoase pleacă de la acest tipar care este însă străin de noi, căci nu putem trece dincolo de ceea ce avem deja. Aș spune că suntem educate să nu acceptăm urâtul și imperfecțiunea pentru că ele distrug o iluzie. Însă în egală măsură ele construiesc ceea ce noi numim a fi o persoană reală, vie, autentică. Obișnuim să ne uităm mai mult la cum arată celelalte persoane decât la cum arătăm noi înșine. Și încet, încet ne pierdem propriile noastre repere și le preferăm pe cele care sunt deja standardizate. Poate că este mai simplu să primim un tipar de frumusețe decât să ne creăm propriul nostru tipar.

Poate fi considerată frumusețea o povară? Societatea creează o presiune în acest sens?
Atunci când o idee devine o preocupare, devine o permanentă grijă și un disconfort, putem spune că se transformă într-o povară. Dar cum ajunge o femeie să fie urâtă, pentru cine vrea ea să fie frumoasă, își poate permite ea să fie doar așa cum este? Să nu uităm că primele modele ale fetițelor sunt prințesele care sunt de departe modele ale frumuseții sublime. Dar aceasta este o fantezie. Ce se întâmplă când ea se întâlnește cu realitatea?

De ce aspectul fizic ideal devine o sarcină must-do în cazul celebrităților?
Am spune la o primă vedere că datorită expunerii foarte mari din punct de vedere vizual. Dar nu este așa. Orice încercare de a atinge idealul și a rămâne în permanentă fidelă acestuia provine dintr-o continuă nesiguranță și nemulțumire interioară. Cu cât sunt mai frumoase și mai adorate, cu atât crește și teama că într-o zi s-ar putea trezi pur și simplu și n-ar mai fi așa. Să ne amintim de mama vitregă a Albei ca Zăpadă care nu a apucat nicio clipă să se bucure cât a fost cea mai frumoasă, pentru că era preocupată de momentul când nu va mai fi. La fel se întâmplă și în cazul celebrităților. În ciuda aspectului glamour, cele mai multe dintre ele se confruntă cu numeroase probleme legate de anxietate, insecuritate, depresie etc.

Se creează topuri cu cele mai frumoase celebrități. Care ar fi impactul psihologic al acestei distincții?
Ne apropiem din nou de ideal. Acesta este un concept abstract și are nevoie mereu de o imagine. Aceste topuri reprezintă un upgrade constant al idealului. Viteza cu care ele se modifică ne arată că există o confuzie destul de mare în ceea ce privește cum ar trebui să arate acest ideal.

În cazul celebrităților auzi de cazuri de diete aduse la extrem, de schimbări majore și repetate de look și chiar un nou trend – fotografii puse pe Facebook în care apar nemachiate. Care crezi că ar fi explicația psihologică a acestor acțiuni?
Aceste lucruri țin de fragilitatea interioară care caracterizează multe dintre aceste celebrități. Nu exteriorul este cel care produce o vulnerabilitate a interiorului, ci structura internă a fiecărei persoane în parte este predispusă către anumite fragilității, care într-un context predispozant se amplifică și produc tulburările de care vorbeai. Expunerea, instabilitatea, dispozițiile fluctuante, intensitatea evenimentelor din viața acestora le pun în situația de a crește treptat aceste fragilității și a se afla la un moment dat în mare pericol din punct de vedere al sănătății fizice și psihice.

Crezi că ar fi posibil să avem o Adele a României – o femeie frumoasă, cu un talent remarcabil, dar care nu corespunde tiparului 90-60-90?
Cred că talentul nu ține de un anumit tipar, ci de ceea ce trezește din punct de vedere afectiv. În cazul descris de tine s-a produs o rezonanță la un alt nivel decât cel vizual. Oamenii s-au recunoscut, s-au identificat cu ceea ce cânta, cu ceea ce simte, cu ceea ce transmite Adele.

Sfatul tău pentru cititoarele Tabu
Dacă plecăm de la premisa că frumusețea fiecăreia dintre noi trebuie căutată în noi înșine și nu de la ideea că au găsit-o deja alții și pentru noi, atunci avem toate șansele să ne cunoaștem și să ne descoperim pe noi și nu doar să ne punem în niște tipare.