Uimitoarea evoluție a rochiei de-a lungul timpului

Astăzi, alegerile vestimentare sunt nelimitate. Vrei să porți un costum? Pantaloni scurți de biciclete și blazer? Stilul perfect al străzii. Dar nu a existat întotdeauna o varietate atât de mare de opțiuni pentru femei. Încă din perioada corsetelor până în epoca Dior din anii '50, rochia a evoluat dramatic. Iată cum s-a transformat și a evoluat în timp!

În Egiptul Antic, femeile purtau in. Cleopatra purta țesături care erau împodobite cu aur sau pietre semi prețioase, doar era o regină. Ținutele Greciei Antice au servit mult timp ca inspirație vestimentară modernă pentru aspectul său eteric. Dar, la vremea respectivă, rochiile erau concepute mai ales pentru confort și funcționalitate. Femeile au optat pentru mătase și bumbac, din cauza climei calde și nu erau necesare croielile.

În perioada medievală timpurie, rochiile au început să devină mai complexe. Țesătura grea și ornamentată a fost un semn al bogăției, astfel încât rochiile au început să fie croite pe bucăți și în straturi. Aici, soția lui Henry VIII, Anne Boleyn, poartă o rochie în stil Tudor, care era comună în epoca medievală. Acest stil prezintă adesea mâneci lungi, drapate, precum și țesături grele, cum ar fi catifeaua. Decolteul pătrat a fost de asemenea popularizat și era de obicei împodobit cu bijuterii.

În secolul al 17-lea au apărut rochiile care puneau în valoare talia. În Europa, acest lucru a fost deosebit de popular în rândul nobilimii. Marie Antoinette a rămas cunoscută pentru rochiile cu o multitudine de volane fastuoase, cu modele elaborate, dar și pentru coafura uimitoare. Rochiile din coloniile americane erau izbitor de simple față de cele din Europa. Până la sfârșitul secolului al 18-lea, îmbrăcămintea pentru femei a devenit puțin mai structurată, cu decoltee impresionante. Rochiile stil empire erau confecționate pentru orice ocazie. O burgheză adăuga mâneci bufante pentru ca rochia să pară mai formală. Țesătura de muselină a fost foarte populară în Anglia de la începutul secolului al XIX-lea, mai ales pentru ocazii mai puțin formale. Rochia sublinia talia și avea mâneci 3 sferturi.

La începutul anilor 1800 au apărut rochii cu mânecile căzute de pe umăr, dând un aspect senzual purtătoarei. Volănașele, fustele voluminoase și detaliile extravagante, cum ar fi broderiile, au fost populare la mijlocul secolului al XIX-lea. Dacă ai văzut vreodată Gone With the Wind, știi despre ce vorbim. După războiul civil din SUA, rochiile au devenit mai simple din punct de vedere al țesăturii și al designului. În loc de rochii opulente, femeile purtau rochii dintr-un singur material.

Moda regală a rămas formală în Europa, deși împrumuta câte ceva din tendințele zilei. Rochiile cu umeri căzuți erau la modă. Dar în epoca victoriană, rochiile arătau ca niște uniforme. Negru sau alb era culoarea aleasă de femeile conservatoare, cu gât înalt și mâneci lungi. Silueta victoriană a fost făcută pentru a fi conservatoare, cu multe straturi de haine. În această perioadă, s-a pus accentul mai puternic pe talia subțire a femeii, de aceea corsetele erau foarte populare.

După epoca victoriană, rochiile au avut o tentă mai jucăușă cu detalii din dantelă, volane și pene. Dar gâturile înalte erau la modă. În perioada de dinainte de Primul Război Mondial, femeile au început să poarte rochii simple, din șifon, dar cu vedere la glezne. Detaliile elaborate, precum perlele și centurile din catifea au fost, de asemenea, în vogă. Lungimea rochiilor începe ușor-ușor să scadă, dar ceea ce a marcat moda a fost rochia fără mâneci.

Perioada interbelică a fost marcată de opulență, femeile preferând rochiile strălucitoare. Anii 1930 au fost o perioadă complexă în materie de modă. Cu America în Marea Depresiune, oamenii nu cheltuiau atâția bani pe îmbrăcăminte. Pentru cei care nu aveau probleme financiare, a fost introdusă o nouă serie de modele și texturi, inclusiv pantalonii. Apar tot mai multe rochii casual, cu butoane în față cu curelușe în talie. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial apare costumul din două piese, cu un aspect conservator. Dar la mijlocul anilor ‘40, după ce războiul s-a încheiat, moda a devenit mai jucăușă. Se pune accent pe siluetă, iar accesoriile sunt un must-have.

În anii '50, rochiile midi au preluat controlul, fiind realizate din tulle și șifon, după tiparul „clepsidră”. Casa Christian Dior a creat tendințe de-a lungul anilor '50, extinzându-se la rochii de seară. Anii ’60 face loc rochiei sheath și minijupului.

În anii ’70, minijupul se transformă în salopetă, care se poartă peste cămașă. această perioadă este caracterizată și stilul disco, colorat. Rochia cu pernuțe la umeri devine populară în anii ’80. Și cu cât sunt mai multe buline, cu atât mai bine. Finalizarea unui look cu accesorii potrivite îndrăznețe a fost o necesitate.

La mijlocul anilor '80, culorile strălucitoare și umerii mari erau încă la modă, dar rochiile au început aibă forme conice. Începutul anilor ’90 a însemnat trecerea de la un stil îndrăzneț la cel simplu, minimalist, dar elegant. La sfârșitul anilor ‘90, tendința minimalistă continua să fie puternică, dar se folosește din ce în ce mai puțin material.

Anii 2000 nu aveau legătură cu un anumit stil, fiind o perioadă invadată de țesături noi, precum bumbacul, jerseul și mătasea artificială. Mijlocul anilor 2000 a fost o perioadă confuză pentru rochii, vedetele purtând ținute cu influențe retro sau vintage. Ei bine, în ultimul deceniu foarte populară a fost rochia mulată pe corp. În 2019, liniile dintre haute couture și moda de zi cu zi au devenit invizibile, pe măsură ce piesele statement au preluat covoarele roșii.