Bufeurile și transpirațiile nocturne sunt probabil cele mai cunoscute manifestări ale menopauzei. Dar schimbările care apar în această perioadă pot fi mult mai diverse: cicluri neregulate înainte de instalarea menopauzei, tulburări de somn, uscăciune vaginală, disconfort intim, durere la contact sexual sau modificări ale controlului urinar.
Unele sunt frecvente și fac parte din tranziția hormonală. Altele merită evaluate pentru că nu trebuie puse automat pe seama vârstei.
Mai ales după 40–45 de ani, simptomele menopauzei pot apărea în paralel cu probleme ginecologice care au alte cauze.
Perimenopauza poate începe înainte ca menstruația să dispară
Menopauza nu începe într-o singură zi.
În anii anteriori, perioada numită perimenopauză poate aduce modificări ale ciclului menstrual. Menstruațiile pot deveni mai rare sau mai frecvente, mai abundente ori mai reduse, iar simptome precum bufeurile, transpirațiile nocturne sau tulburările de somn pot începe înainte de dispariția completă a ciclului.
Menopauza propriu-zisă este considerată instalată după 12 luni consecutive fără menstruație, dacă nu există o altă cauză pentru lipsa acesteia.
Experiența este diferită de la o femeie la alta. Unele trec prin această perioadă cu simptome minime. Pentru altele, schimbările afectează somnul, viața intimă, activitatea profesională sau confortul de zi cu zi.
Clinica Prevencia explică pe larg care sunt simptomele ginecologice ale menopauzei și când este recomandat consultul.
Uscăciunea vaginală și disconfortul intim nu trebuie ignorate
Scăderea nivelului de estrogen poate modifica țesuturile vaginale și urinare.
Pot apărea uscăciune, senzație de arsură sau usturime, durere la contact sexual, nevoia mai frecventă de a urina sau episoade repetate de disconfort urinar.
Multe femei consideră aceste simptome inevitabile și evită să le discute, deși există soluții care pot fi adaptate fiecărei situații.
Important este însă ca simptomele să fie evaluate corect.
Uscăciunea vaginală, de exemplu, nu este același lucru cu slăbirea musculaturii planșeului pelvin. Cele două situații pot exista simultan, dar au mecanisme diferite și nu trebuie tratate prin aceeași metodă.
Sângerarea după menopauză trebuie verificată
Există și simptome care nu ar trebui atribuite pur și simplu menopauzei.
Unul dintre cele mai importante este sângerarea vaginală apărută după ce au trecut 12 luni fără menstruație.
Chiar dacă este vorba doar despre o cantitate mică de sânge, spotting sau o secreție rozalie ori maronie, situația trebuie evaluată medical.
Cauzele pot fi benigne, inclusiv modificările țesuturilor determinate de scăderea estrogenului sau polipi, dar medicul trebuie să excludă și alte afecțiuni.
Același principiu se aplică sângerărilor după contact sexual, durerii pelvine persistente, secrețiilor vaginale neobișnuite sau durerii persistente la contact sexual.
Scăpările urinare nu trebuie acceptate automat ca „parte din vârstă”
O altă problemă frecventă este modificarea controlului urinar.
Unele femei observă pierderi mici de urină când tușesc, râd, strănută, ridică greutăți sau fac sport. Altele simt că trebuie să ajungă mai repede la toaletă sau că merg mai des decât înainte.
Menopauza poate contribui la aceste schimbări, dar nu este singura explicație.
Nașterile anterioare, greutatea corporală, constipația cronică, tusea persistentă și slăbirea musculaturii planșeului pelvin pot avea, la rândul lor, un rol.
De aceea este utilă diferențierea între simptomele predominant hormonale, cele ginecologice și cele asociate musculaturii pelvine.
Unde poate avea un rol Emsella
Pentru anumite femei care prezintă scăpări urinare și slăbirea musculaturii planșeului pelvin, una dintre opțiunile care pot fi discutate este Emsella.
Procedura utilizează un câmp electromagnetic pentru stimularea contracțiilor musculaturii planșeului pelvin. Pacienta rămâne îmbrăcată în timpul ședinței, iar procedura este orientată către componenta musculară a problemei.
Este important însă să nu fie prezentată ca soluție pentru toate simptomele menopauzei.
Emsella nu tratează cauza hormonală a menopauzei și nu este un tratament direct pentru uscăciunea vaginală, sângerările anormale sau infecțiile urinare recurente. În aceste situații este necesară evaluarea medicală.
Prevencia prezintă separat când poate fi utilă Emsella la menopauză și când este mai bine să începi cu un consult ginecologic.
Această diferențiere este importantă tocmai pentru că simptome aparent apropiate pot avea cauze diferite.
Ce poate clarifica un consult ginecologic
Consultația ginecologică nu înseamnă automat o listă lungă de investigații.
Medicul pornește de la simptome, istoricul menstrual și medical, tratamentele folosite și eventualele investigații efectuate anterior.
În funcție de situație pot fi recomandate examenul ginecologic, ecografia transvaginală, testarea Babeș-Papanicolau sau HPV, analize de laborator ori alte investigații.
Nu toate sunt necesare pentru fiecare pacientă.
Este util ca la consultație să fie menționate inclusiv lucrurile care pot părea mai puțin importante: schimbările ciclului, momentul ultimei menstruații, uscăciunea vaginală, durerea la contact sexual, simptomele urinare sau eventualele sângerări.
Împreună, aceste informații pot schimba semnificativ evaluarea.
Consultațiile pot fi disponibile și prin CAS
Pentru femeile asigurate, la Clinica Prevencia există posibilitatea programării pentru consultații de obstetrică și ginecologie prin CAS, cu bilet de trimitere valabil și în limita disponibilității.
Evaluarea poate fi utilă atât în perimenopauză, când ciclurile încep să se schimbe, cât și după instalarea menopauzei.
Menopauza este o etapă normală a vieții, nu o boală. Dar acest lucru nu înseamnă că fiecare simptom apărut după o anumită vârstă trebuie considerat normal.
Bufeurile pot fi parte din tranziția hormonală. Uscăciunea vaginală poate avea nevoie de tratament. Scăpările urinare pot indica o problemă de planșeu pelvin. Iar sângerarea apărută după menopauză trebuie evaluată.
Cea mai utilă abordare nu este să normalizăm toate schimbările și nici să le privim automat ca pe semne ale unei boli, ci să știm care dintre ele merită discutate cu medicul.
